Orele canonice
Unelte
General
Tipărire/exportare
În alte proiecte
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Orele canonice (lat.: hora) sunt cele șapte servicii religioase efectuate în Biserica Romano-Catolică și în cea Ortodoxă pe durata unei zile, în cadrul Liturghiei Orelor.
Practica recitării rugăciunilor zilnice a derivat din tradiția iudaică de a spune laude Domnului la ore anumite pe parcursul zilei și nopții: de exemplu, in Faptele Apostolilor, Ioan merge la Templu la rugăciunea de amiază (Fapte 3:1). În Psalmul 119 David spune: „De șapte ori pe zi Te laud, pentru judecățile Tale drepte."
Această practică vine din timpurile apostolice, fiind modificată în funcție de loc și de tradiție. Odată cu răspîndirea monahismului, recitarea orelor și formatul liturghiei au fost tipizate. În anul 484 sfântul Sava cel Sfințit a început notarea practicilor liturgice din Ierusalim. În 525, sfântul Benedict de Nursia a scris primul liturghier al orelor din Europa Occidentală. Odată cu reformele de la Cluny din secolul al XI-lea, s-a impus o formă nouă a liturghiei benedictine. Sfântul Scaun a elaborat doar în secolul al XI-lea un Breviar Roman oficial, pentru a uniformiza varietățile de practici pentru Biserica Apuseană.
Legea canonică prescrie preoților recitarea integrală a liturghiei orelor în fiecare zi, iar diaconilor numai dimineața și seara. Practicile comunităților religioase diferă în funcție de regulile și constituțiile monahale. Conciliul Vatican II a propus și laicilor să recite Liturghia Orelor.
Practica romano-catolică curentă se axează pe trei ore majore și de la două la patru ore minore:
Orele majore sunt oficiul lecturilor, laudele și vesperele.
Oficiul lecturilor constă din:
Caracterul rugăciunii de dimineață este cel de laudă, iar al rugăciunii de seară este de mulțumire. Ambele au același format:
Orele minore (sau medii) repetă obișnuința creștinilor de se ruga chiar atunci când sunt ocupați cu munca, pentru a imita Biserica din vremea apostolilor. Uzanța liturgică a reținut Orele a treia (ora 9.00), a șasea (ora 12.00) și a noua (ora 15.00) fiindcă acestea comemorează evenimente din Evanghelie.
Rugăciunea de noapte (completoriul) este ultima rugăciune a zilei, care trebuie făcută înaintea odihnei de noapte, dacă este cazul, chiar după miezul nopții.
Structura completoriului:
În fiecare oficiu, psalmii și cântările sunt încadrate de antifone și doxologii tradiționale.