Cercamu perzuni de Calabbria nteressati a scrìviri artìculi, grandi o pìcculi, 'n calabbrisi pe' 'u nostru progettu nciclupèdicu Wikipedia. Nci potìti scrìviri chidu ca volìti (pe' esempiu l'artìculi supra 'i cumuni calabbrisi). Ma pe' favuri, lasciàti una traduzioni d'i paroli diffìcili e ndicàti 'a pruvenienza de 'a parrata calabbrisi usata. Nun mporta se siti riggitanu, catanzarisu, cusentinu, de Cutroni, o de Vibbu, sempri calabbrisi siti! Grazi.
St'artìculu è scrittu n sicilianu standard, si stai circannu l'artìculu scrittu n calabbrisi di Parmi (RC), vidi Riggiu Calabbria/Calabbrisi-Parmi.
« Urbs Rhegina Nobilis Insignis Fidelissima Provinciæ Prima Mater Et Caput »
(SCN)
« Cità di Riggiu a cchiù Fideli tra li Nòbbili Insigni Metròpuli e Capitali dâ Riggioni »
(anticu mottu dâ cità supra lu stemma)
Riggiu Calabbria (o sulu Riggiu ntô dialettu riggitanu, e Righi ntô dialettu grecu-càlabru), di sòlitu chiamata Riggiu Calabbria o Riggiu nta tuttu lu Miridiuni d'Italia, è la cità cchiù granni e cchiù antica dâ Calabbria, è lu capulocu di l'omònima pruvincia e la sedi di lu Cunzigghiu riggiunali di la Calabbria. Cu quasi 200.000 abbitanti è lu quartu cumuni cchiù pupulatu di l'Italia miridiunali pininzulari, lu diciottèsimu di l'Italia.S'attrova nta la punta dû Stivali, nnô strittu di Missina.Lu tirritoriu dû cumuni - storicamenti chiamatu Granni Riggiu - s'attrova nnô centru di na cchiù granni ària metropulitana di 270.000 abbitanti unni ci sunnu numirusi cumuni tra Bagnara e Melitu nzinu a l'Asprumunti. La nfruenza ecunòmica, culturali e comu polu d'attrazzioni di Riggiu arriva dô Portu di Gioia Tauru finu a la Lòcridi; e unn'è ca si funni cu l'ària metropulitana di Missina (siparati di nu brazzu di mari di 3km), cu cui si sta juncennu, nni fannu l'ària metropulitana ntigrata di lu Strittu o Cità Metropulitana di lu Strittu, ària chi oggi nta li dui sponni havi quarchi 730.000 abbitanti 'n tutali.Riggiu è nnô centru di na mpurtanti ària turìstica ppi storia, cultura e turismu balniari, è na cità univirsitaria, e è nnô centru di na zona agrìcula assai fèrtili pû clima miti, cu pruduzzioni di ogghiu d'aliva, vinu, agrumi e urtaggi; particulari e tìpica esti la pruduzzione di l'essenza dû bergamottu, agrumi chi nta l'Italia crisci sulu nnô tirritoriu rigginu, c'addivintau nfatti unu dê sìmmuli dâ cità.
I fortificazioni, rocche, casteddi, turri e bastioni di Riggiu, pur di epochi diversi, costituiscinu u complessu sistema di difesa di cui a città, ebbi necessità di dotarsi a causa da propria configurazioni geografica.
I principali fortificazioni da città includinu:
U Casteddu Aragunisi, così definitu pe i turri cilindrichi merlati fatti costruiri da Ferdinannu d'Araguna tro 1459, ma tra realtà di origini chiù antichi, ritenuti anteriori all'invasioni di Goti di Totila tra u 549;
Castelnuovu;
I motte chi supa a collina faceanu da corona a città;
Forti Catona tra l'omonimo quartiere;
Turri Castiglia tra i quartieri di Pellaro e Bocale;