Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului
Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului este o minune a profetului Ilie menționată în Biblia ebraică, Cartea a treia a Regilor, capitolul 17.
Context
Ilie este menționat pentru prima dată în Biblie în capitolul 17 al Cărții a treia a Regilor. Se precizează acolo că Ilie era un prooroc originar din orașul Tesba (aflat în regiunea Galaad), care l-a vizitat pe regele Ahab pentru a-i da un mesaj de la Dumnezeu că nu va mai ploua în țară până când nu va spune el (v. 1). Pentru a evita mânia regelui, Dumnezeu i-a spus lui Ilie să se ascundă pe malul pârâului Cherit, unde a fost hrănit cu pâine și carne de corbii trimiși de Dumnezeu (vv. 2-6).
După un timp, din cauza secetei, pârâul Cherit a secat, astfel că Dumnezeu i-a spus lui Ilie să meargă în orașul Sarepta din apropierea Sidonului și să caute acolo o femeie văduvă care îi va da apă și alimente (vv. 7-9). Ilie află că văduva are un fiu și că ei mai au făină și ulei doar pentru încă o masă, după care urmează să moară de foame. În ciuda acestui fapt, văduva îl ajută pe Ilie (vv. 11-14). Pentru acest act de omenie al văduvei, Dumnezeu a făcut ca făina și uleiul să nu se termine niciodată (vv. 15-16).
Ilie, văduva și fiul văduvei
Profesorul universitar de studii religioase Victor H. Matthews sugerează că femeia „folosește sarcasmul care este menit să-l rușineze pe profet pentru că a fost cauza morții fiului ei”. Ilie nu încearcă să discute cu femeia îndurerată și îl duce pe fiul ei în dormitorul său, unde se roagă lui Dumnezeu, cerându-i ajutorul.
Apoi el a coborât cu copilul la parterul casei și l-a dat viu mamei sale. Văzând minunea, văduva a spus: „Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu” (v. 24), iar, prin urmare, Ilie „își recapătă onoarea și statutul său”.[1]
Rabinul Eliezer ben Hyrcanus, cunoscut și sub numele de rabinul Eliezer Hagadol, a afirmat că fiul văduvei care a fost înviat prin rugăciunea lui Ilie este profetul Iona, asociat mai ales cu incidentul biblic al înghițirii sale de către un pește uriaș.[2] Cercetătorii biblici au remarcat existența unor paralele verbale cu învierea fiului văduvei din Nain, menționată în Evanghelia după Luca.[3] Minunea dumnezeiască mijlocită de Ilie este reprezentată în picturile murale din sinagoga din Dura.[4]