Șerban Cioculescu
| Șerban Cioculescu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1]  Mehedinți, România | ||
| Decedat | (85 de ani) București, România | ||
| Cetățenie | .svg){kind=small} Republica Socialistă România Regatul României | ||
| Ocupație | istoric | ||
| Limbi vorbite | limba franceză limba română[4][5][6] | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea din București | ||
| Organizație | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din București | ||
| Partid politic | Partidul Comunist Român[2] | ||
| Profesor pentru | Alexandru Gromov[3] | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Șerban Cioculescu (n. , Mehedinți, România – d. , București, România) a fost un caragialeolog, critic și istoric literar român, profesor la universitățile din Iași și București.
Studii și importanță
Urmează liceul la Turnu Severin, obține licența în literatura franceză la Universitatea din București (1923); între 1926 - 1928, studii de filologie romanică la Paris. Din 1924 până în 1946 este profesor secundar la liceul din Găești; obține doctoratul în 1945 cu o teză intitulată "Dimitrie Anghel, viața și opera". Membru al Academiei Române din 1974.[7]
Debutează în 1923 la Facla literară, scrie cronici literare la Adevărul, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Viața, Curentul literar, Ecoul, România liberă, Ramuri. Debut editorial în 1935, cu Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol; se consacră studierii vieții și operei lui I.L. Caragiale.
A fost director general al Bibliotecii Academiei Române.[8]
Istoric și critic literar, bibliofil și editor, Șerban Cioculescu și-a orientat scrisul în spiritul filologiei și al erudiției clasice.
Opera
Studii monografice. Sinteze
- Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol (1935)
- Viața lui Ion Luca Caragiale (1940)
- Aspecte lirice contemporane (1942)
- Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946), ediție revăzută (1971)
- Dimitrie Anghel. Viața și opera (1945)
- Documente inedite (1964)
- Ion Luca Caragiale (1967)
- Aspecte literare contemporane (1972)
- Caragialiana (1974)
- Argheziana (1985)
- Eminesciana (1985)
- Împreună cu colegii săi de generație, Tudor Vianu și Vladimir Streinu, scrie și editează volumul întâi din Istoria literaturii române moderne (1944). Proiectul a fost, din păcate, abandonat.
Publicistica literară
Distincții
- Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a IV-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[9]
- titlul de Om de știință emerit al Republicii Socialiste România (iunie 1969) „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățămîntului și culturii din patria noastră”[10]
- Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[11]
Cinstirea lui Șerban Cioculescu
- O stradă din Găești îi poartă numele: Strada Șerban Cioculescu.
- O școală gimnazială din Găești îi poartă numele: Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” Găești.
Note
Bibliografie
- Șerban Cioculescu interpretat de..., antologie, prefață, aparat critic de Mircea Vasilescu, București, Editura Eminescu, 1987
- Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995
Bibliografie suplimentară
- Săndulescu, Al. (), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 324–330
Legături externe
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
- Șerban Cioculescu: Tovarășul Ceaușescu ne duce pe calea..., 22 iulie 2010, Adrian Majuru, Cotidianul
- Șerban Cioculescu, după 20 de ani, 25 iunie 2008, Amos News