Broadway Journal

Briggs, cunoscut anterior ca romancier satiric sub pseudonimul „Harry Franco”, i-a scris o scrisoare lui James Russell Lowell pe 7 decembrie 1844, anunțându-și intențiile de a începe publicarea unei reviste. „Numele va fi, de dragul individualității și mai ales al altor persoane, Broadway Journal, sau Review, sau Chronicle, sau ceva cu Broadway”.^[1] La fondarea sa ca Broadway Journal, Briggs a preluat sarcinile redactoriale și a solicitat colaboratori, în timp ce partenerul său de afaceri John Bisco s-a ocupat cu publicarea și cu activitățile financiare.^[2]

Pe 21 februarie 1845, Edgar Allan Poe a semnat un contract pe un an pentru a deveni redactor al publicației. De asemenea, el a fost de acord să scrie un material original de cel puțin o pagină în fiecare săptămână. Pentru aceasta a primit o treime din câștiguri.^[3] În curând, cu toate acestea, reputația caustică de critic a lui Poe a început să-l deranjeze pe Briggs, iar acesta din urmă a intenționat să scape și de Poe și de Bisco. Nu a avut însă succes să găsească noi finanțatori atunci când Bisco a crescut prețul solicitat pentru partea sa. Poe, pentru un timp, s-a gândit să-și vândă propria sa parte lui Evert Augustus Duyckinck sau lui Cornelius Mathews.^[4] Briggs a încercat să cumpere partea lui Bisco, care a cerut mai mulți bani decât era dispus Briggs să plătească.^[5] Până în luna iunie, cu toate acestea, Briggs a demisionat din cauza dificultăților financiare și, în octombrie, Bisco și-a vândut partea sa lui Poe pentru 50 de dolari (Poe a plătit cu un instrument de plată andosat de Horace Greeley).^[6] Poe a dobândit control editorial deplin și drept de proprietate asupra Broadway Journal.

Poe a publicat versiuni noi ale mai multora dintre operele sale, inclusiv „Masca Morții Roșii”, „Portretul oval” și altele. El și-a continuat, de asemenea, rolul său de critic literar, inclusiv acuzațiile de plagiat la adresa lui Henry Wadsworth Longfellow. El a folosit, de asemenea, Broadway Journal pentru un flirt public cu Frances Sargent Osgood^[7] și pentru a strânge bani pentru o nouă revistă la care visa de multă vreme ce urma să poarte numele The Penn.^[8]

Poe nu a reușit să aducă ziarului un succes financiar, deși a sperat să rezolve situația dificilă a publicației. Un împrumut de 50 de dolari de la Rufus Wilmot Griswold în octombrie 1845 l-a ajutat să o susțină pentru o perioadă scurtă de timp.^[9] Într-o scrisoare din 15 noiembrie 1845 către poetul și prietenul său Thomas Holley Chivers a promis, „voi face o avere din asta”.^[10] Chiar și așa, publicația și-a încetat apariția în mod oficial cu un ultim număr publicat în 3 ianuarie 1846, care a inclus o declarație de rămas bun:

Angajamente nebănuite îmi solicită întreaga mea atenție, iar obiectivele pentru care a fost înființat Broadway Journal fiind neîndeplinite până în prezent în ceea ce mă privește, eu, în calitate de editor, îmi iau acum rămas bun - la fel de cordial prietenilor, ca și dușmanilor. - Edgar A. Poe^[11]

După ce a preluat controlul deplin al Broadway Journal, Poe a cerut sprijinul prietenilor săi. Referindu-se la acest aspect după încetarea apariției ziarului, Cornelia Wells Walter de la Boston Evening Transcript a scris un poem:

Broadway Journal a încercat să fie un ziar intelectual mai grave în comparație cu alte ziar din acea vreme. Din aceasta cauză, el a avut un public mai redus și mai puțin succes financiar. A publicat recenzii literare, dar și critică de artă, de teatru și de muzică, precum și poezie și articole despre politică.^[13]

Printre alte reviste americane în care Edgar Allan Poe a fost implicat se numără:

• American Review: A Whig Journal
• Burton's Gentleman's Magazine
• Godey's Lady's Book
• Graham's Magazine
• Southern Literary Messenger
• The Stylus