| |||||
| Tip | Castru auxiliar | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Tip construcție | Zid de piatră | ||||
| Unități prezente | Numerus burgariorum et veredariorum [1] | ||||
| Limes | Alutanus | ||||
| Unitate administrativă | Dacia Inferior | ||||
| Atestare | Tabula Peutingeriana | ||||
| Legături directe cu castrele | Castrul roman de la Racovița (Titești) | ||||
| Cod RAN | 172554.01.01 | ||||
| Cod LMI | VL-I-m-A-09525.01 | ||||
| Amplasare | 45°4′45″N 24°23′52″E ({{PAGENAME}}) / 45.07917°N 24.39778°E | ||||
| Denumire loc | La moară | ||||
| Localitate | Copăceni (Racovița), Vâlcea | ||||
  Poziția castrului pe harta României | |||||
Modifică text  | |||||
Fortificația romană de la Copăceni a fost amplasată la aproximativ 500 m S-SE față de castrul de la Racovița. Informații epigrafice indică construcția castrului în anul 138 de către numerus burgariorum et veredariorum Daciae inferioris sub / Fl(avio) Constante proc(uratore) Aug(usti), cu o altă fază de renovare în anul 140, cea documentată arheologic. Parte din latura estică, porțiune cuprinsă între poartă și tunul de nord-est, a rămas intactă. [2]
Majoritatea datelor cunoscute recent despre acesta provin din rapoartele făcute în timpul săpăturilor de salvare întreprinse de C. M. Vlădescu și Gh. Poenaru-Bordea cu ocazia amplelor amenajări ale râului Olt, plus cercetările făcute aici de Gr. Tocilescu și P. Polonic.[3]Din cauza unei erori grafice sau din dorința de a denumi terasa inferioară vechiul curs al Oltului, s-a considerat că această fortificație a fost distrusă de râu. Această confuzie încă apare în unele publicații, în ciuda cercetărilor făcute. [4]Colmatarea terasei pe care a fost construit, a distrus doua treimi din suprafața castrului, iar parte din ce a rămas, a fost parțial afectat de construcția unor case.
Măsurătorile geofizice nu au dat rezultate relevante pentru o porțiune a fortificației aflată la aproximativ 50 m nord-est și este necesară extinderea investigațiilor pentru a stabili planimetria și orientarea zonei balneum. Aceste structuri au fost considerate de către Gr. Tocilescu si P. Polonic „casa comandantului”.
| ||||||||||||||||||||||
