Cinematografia franceză

Cinematografia franceză cuprinde arta cinematografică și filmele de creație realizate în Franța sau de regizori de film francezi din străinătate.

v • d • m Cinematografia franceză: Regizori  • Actori
Listă de filme franceze
1892–1909
Anii 1910
1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 1918 1919
Anii 1920
1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929
Anii 1930
1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939
Anii 1940
1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 1949
Anii 1950
1950 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1959
Anii 1960
1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969
Anii 1970
1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979
Anii 1980
1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989
Anii 1990
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Anii 2000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Anii 2010
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Anii 2020
2020 2021

Mai multe mișcări cinematografice importante, inclusiv Nouvelle Vague, au început din Franța. Este remarcat pentru că are o industrie cinematografică deosebit de puternică, în parte datorită protecțiilor oferite de guvernul francez.^[1]

Pe lângă tradiția sa cinematografică puternică și inovatoare, Franța a fost și un loc de întâlnire pentru artiști din întreaga Europă și din întreaga lume. Din acest motiv, cinematografia franceză este uneori împletită cu cinematografia națiunilor străine. Regizori din națiuni precum Polonia (Roman Polanski, Krzysztof Kieślowski și Andrzej Żuławski), Argentina (Gaspar Noé și Edgardo Cozarinsky), Rusia (Alexandre Alexeieff, Anatole Litvak), Austria (Michael Haneke) și Georgia (Géla Babluani, Otar Iosselian) sunt proeminenți în rândurile cinematografiei franceze. În schimb, regizorii francezi au avut cariere prolifice și influente în alte țări, precum Luc Besson, Jacques Tourneur sau Francis Veber în Statele Unite.

Un alt element care susține acest fapt este că Parisul are cea mai mare densitate de cinematografe din lume, măsurată prin numărul de cinematografe pe locuitor^[2] și că, în majoritatea cinematografelor din „centrul Parisului”, filme străine care ar fi izolate în „case de artă” cinematografe din alte locuri sunt prezentate alături de lucrări „mainstream”. Philippe Binant a realizat, pe 2 februarie 2000, prima proiecție de cinema digital din Europa, cu tehnologia DLP CINEMA dezvoltată de Texas Instruments, la Paris.^[3][4][5] Parisul se mândrește, de asemenea, cu Cité du cinéma, un studio major din nordul orașului, și Disney Studio, un parc tematic dedicat cinematografiei și al treilea parc tematic din apropierea orașului, după Disneyland și Parc Asterix.^[6]

Franța are cea mai de succes industrie cinematografică din Europa în ceea ce privește numărul de filme produse pe an, cu un record de 300 de lungmetraje produse în 2015.^[7] Franța este, de asemenea, una dintre puținele țări în care producțiile non-americane au cea mai mare pondere: filmele americane au reprezentat doar 44,9% din totalul premierelor din 2014. Acest lucru se datorează în mare măsură puterii comerciale a producțiilor interne, care au reprezentat 44,5% din premiere în 2014 (35,5% în 2015; 35,3% în 2016).^[8] De asemenea, industria cinematografică franceză este mai aproape de a fi complet autosuficientă decât orice altă țară din Europa, recuperând aproximativ 80–90% din costuri din veniturile generate numai pe piața internă.^[9]

În 2013, Franța a fost al doilea cel mai mare exportator de filme din lume, după Statele Unite.^[10] Un studiu din aprilie 2014 a arătat imaginea pozitivă pe care cinematografia franceză o menține în întreaga lume, fiind cea mai apreciată după cinematografia americană.^[10]

O temă preferată a fost Revoluția Franceză, cu sute de titluri.^{[11][12][13][14][15]}