Creștinismul occidental

Creștinismul occidental sau creștinismul apusean este un termen istoric ce se referă la ramura vestică a creștinismului, ce cuprinde Biserica Romano-Catolică și Bisericile Protestante. Termenul de creștinism apusean este folosit în contrast cu termenul de creștinism răsăritean. Creștinismul occidental constituie aproximativ 80% din creștinii din întreaga lume.

Bunul Păstor, vitraliu din biserica anglicană din Ashfield, Australia.

Creștinătatea occidentală s-a dezvoltat și a ajuns predominantă în cele mai multe zone din Europa de Vest , Centrală și de Nord, câteva zone din Europa de Est, Africa de Nord, Africa de Sud și întreaga Australie, în America de Nord și în America de Sud.

Confesiuni occidentale

Caracteristici ale creștinismului occidental

Păcatul originar

În creștinismul occidental, păcatul originar este perceput ca fiind păcatul făcut de Adam și Eva, transmis în mod ereditar, pe care îl au toți oameni. Această doctrină a fost introdusă de episcopul Augustin de Hipona, unul din Sfinții Părinți latini.

Filioque

În anul 589 d.Hr., la Conciliul de la Toledo din Spania, Biserica Occidentală a hotărât ca în articolul din Crezul niceeano-constantinopolitan: cred întru Duhul Sfânt... care de la Tatăl purcede..., să se adauge și de la Fiul, această parte din Crez devenind: cred întru Duhul Sfânt... care de la Tatăl și de la Fiul purcede.... Aceast adaos se numește Filioque („și de la Fiul”), un adaos ce a devenit dogmă în Biserica Occidentală în anul 809 prin Conciliul de la Aachen. Această idee are origini chiar mai vechi pornind de la învățăturile unor sfinți sau chiar a anumitor citate biblice.

Data Paștelui

Data Paștelui diferă, de obicei, între creștinătatea apuseană și creștinătatea răsăriteană, deoarece calculele se bazează pe calendarul gregorian și respectiv calendarul iulian. Astfel Paștele este sărbătorit în creștinătatea occidentală mai devreme sau deodată cu creștinătatea răsăriteană.

Rituri liturgice

Istoria Creștinismului occidental