Eusocialitate

Eusocialitate (din greacă εὖ eu „bun” și „social”), cel mai înalt nivel de organizare a socialității, este definit de următoarele caracteristici: îngrijire cooperativă adescendenților (inclusiv îngrijirea descendenților de la alte persoane), generații suprapuse într-o colonie de adulți și o împărțire a muncii în grupuri de reproducere și non-reproducere. Diviziunea muncii creează grupuri comportamentale specializate în cadrul unei societăți de animale, care sunt uneori denumite „caste”. Eusocialitatea se distinge de toate celelalte sisteme sociale, deoarece indivizii din cel puțin o castă își pierd, de obicei, capacitatea de a efectua cel puțin un comportament caracteristic indivizilor dintr-o altă castă.

Eusocialitatea există la anumite insecte, crustacee și mamifere. Este cea mai observată și studiată la himenoptere (furnici, albine, și virspi] și la Isoptera (termite. O colonie are diferențe de castă: reginele și masculii reproductivi preiau rolurile de unici reproducători, în timp ce soldații și lucrătorii lucrează împreună pentru a crea o situație de viață favorabilă puietului. În plus față de Himenoptere și Isoptere, există două vertebrate eusociale cunoscute printre rozătoare s: șobolanul de aluniță gol și șobolanul de aluniță damaraland. Unii creveți, cum ar fi Synalpheus regalis, sunt, de asemenea, eusociali. E. O. Wilson și alții^[1][2] au susținut că oamenii au dezvoltat o formă slabă de eusocialitate, dar aceste argumente au fost contestate.^[3]