GNK Dinamo Zagreb

Primii ani (1945-1966)

Imediat după Al Doilea Război Mondial, cel trei mari cluburi din Zagreb (HAŠK, Gradanski și Concordia) au fost dezafiliate de autoritățile comuniste în mai 1945. Pentru a le înlocui, a fost înființat noul club FC Dinamo pe 9 iunie 1945. Clubul a folosit culorile lui Gradanski și baza sportivă, mulți jucători de la Gradanski continuându-și cariera la Dinamo. În primii ani, ei au jucat pe vechiul stadion al lui Gradanski, Stadionul Koturaška, după care s-a mutat pe fsotul stadion al lui HAŠK, Stadionul Maksimir.

Dinamo a jucat în Prima Ligă Iugoslavă, în primul sezon terminând pe locul secund la 5 puncte de Partizan Belgrad. În sezonul 1947-1948, a terminat pe primul loc cu 5 puncte peste Hajduk Split și Partizan Belgrad. În 1951, aterminat doar vicecampioană, dar a câștigat prima sa Cupă a Iugoslaviei, 4-0 împotriva FK Vojvodina. După aceea, cele mai mari succese au fost ajungerea în semifinalele din Cupa Cupelor UEFA în 1961, când a fost eliminată de ACF Fiorentina și ajungerea în finala din Cupa Orașelor Târguri în 1963, meci pierdut 1-4 împotriva celor de la Valencia CF.

Era succesului Post-European (1966-2000)

Trei cluburi iugoslave au participat în sezonul 1966-1967 din Cupa Orașelor Târguri, dar au fost eliminate din primele mecirui, excluzând-o pe Dinamo, care a fost prima echipă iugoslavă care a câștigat o competiție europeană. Dinamo a câștigat finala pe Stadionul Maksimir, 2-0 împotriva celor de la Leeds United AFC.^[1]

Dinamo a încheiat anii '60 cu un titlu în 1969 și cu sferturile din Cupa Cupelor UEFA. Din păcate, succesul nu a continuat, echipa necâștigând nici un trofeu în anii '70. Dinamo a participat în primul sezon din Cupa UEFA, dar a fost eliminată în runda a doua. Clubul a mai participat de șapte ori în cupă (în 1976, 1978, 1979, 1988, 1989, 1990 și 1992), dar niciodată nu a mai reușit succesul din 1967. În final, la începutul '80, Dinamo a câștigat a șasea cupă a Iugoslaviei, urmând ca în 1982 să câștige al patrulea titlu de campioană. Clubul a mai alte succes în anii '80, decât două clasări consecutive pe locul 2 în campionat.

Era Croația Zagreb

După ce RSF Iugoslavia a fost desființată, Dinamo a făcut parte din Prima Ligă Croată și primul sezon a fost jucat în 1992. În același an, clubul și-a schimbat numele în HAŠK Građanski, și acest nume a fost schimbat în 1993 în Croația Zagreb. Schimbarea numelui a fost văzută ca o mișcare politică făcută de noua conducere a Croației. Deoarece numele nu a fost acceptat niciodată de suporterii, clubul a fost redenumit din nou în Dinamo pe 14 februarie 2000. Ca și Croația Zagreb, clubul a câștigat șașe campionate și patru cupe ale Croației.^[2]

Dinamo s-a calificat în 1998 în grupele UEFA Champions League. A picat într-o grupă cu Ajax Amsterdam, Olympiakos Pireu și FC Porto. Echipa nu a reușit să se califice în sferturi, terminând pe locul 2 în grupă după Olympiakos.

Ani recenți (2000-prezent)

Clubul a participat în ultimii ani de cinci ori în Liga Campionilor în 2000, 2003, 2006, 2007 și 2008. S-au calificat de trei în grupele Cupei UEFA în 2004, 2007 și 2008, dar nu ajuns niciodată în șaisprezecimi. De la introducerea Europa League, Dinamo s-a calificat în sezoanele 2009-10 și 2010-11. În anul 2011, Dinamo s-a calificat într-o grupă cu Real Madrid, Olympique Lyonnais și Ajax Amsterdam. Echipa a terminat pe ultimul loc.

(La 26 iunie 2013), Sursa: Bert Kassies website Arhivat în 27 noiembrie 2016, la Wayback Machine.

Loc	Echipa	Puncte
77	Racing Genk	26.880
78	Saint-Étienne	26.800
79	Dinamo Zagreb	25.916
80	Sampdoria	25.829
81	Racing Santander	25.605

Dinamo își joacă meciurile pe Stadionul Maksimir, care este situat în partea nordică a orașului Zagreb.^[3] A fost inaugurat oficial pe 5 mai 1912 și de atunci a fost renovat de mai multe ori.^[4] Scaunele au fost puse pe tribunele est și sud în 1997, și un an mai târziu cele nord și vest. Nou construită, tribuna nord are o capacitate de 10.965 de locuri.

Spectatorii au patru tribune: nord, est, vest și sud. Toate sunt pe scune și capacitatea totală este de 38.079 de locuri.

Faza finală a reconstrucției include adăugarea de 16.000 de locuri la capacitatea actuală. Acesta va face ca Stadionul Maksimir să aibă o capacitate exclusiv pentru fotbal de 60.000 de locuri și îi va da posibilitatea să găzduiască finale ale competițiilor europene.^[4]

Începutul planului de reconstrucției a fost anticipat în 2008, cu startul lucrărilor în 2010, dar totuși lucrările nu au mai început. Renovarea a început în final în vara anului 2011.^[5] Astfel, orașul Zagreb va plăti aprox. 100 de milioane de euro pentru renovare.^[6] Stadionul a ajuns o mare problemă pentru Consiliul Local al orașului, care plănuiește să facă un referendum, unde cetățenii sp aleagă dacă vor ca lucrările să continue sau să se construiască un nou stadion.^[7] În vara anului 2011, au fost făcute niște mici renovări. Au fost înlocuite toate scaunele cu unele noi și a fost înlocuit gazonul cu unul nou.

Campionate

• Prva HNL (24) (record): 1992–93, 1995–96, 1996–97, 1997–98, 1998–99, 1999–2000, 2002–03, 2005–06, 2006–07, 2007–08, 2008–09, 2009–10, 2010–11, 2011–12, 2012–13, 2013–14, 2014-15, 2015-16, 2017-18, 2018-19, 2019-20, 2020-21, 2021-22, 2022-23

Vice-campioană (3): 1994–95, 2000–01, 2003–04

• Prima Ligă Iugoslavă (4): 1947–48, 1953–54, 1957–58, 1981–82

Vice-campioană (11): 1946–47, 1951, 1959–60, 1962–63, 1965–66, 1966–67, 1968–69, 1976–77, 1978–79, 1989–90, 1990–91

Cupe

• Cupa Croației (16): 1993–94, 1995–96, 1996–97, 1997–98, 2000–01, 2001–02, 2003–04, 2006–07, 2007–08, 2008–09, 2010–11, 2011–12, 2014-15, 2015-16, 2017-18, 2020-21

Finalistă (4): 1992, 1992–93, 1994–95, 1999–2000

• Supercupa Croației (7): 2002, 2003, 2006, 2010, 2013, 2019, 2022

Finalistă (3): 1993, 1994, 2004

• Cupa Iugoslaviei (7): 1951, 1959–60, 1962–63, 1964–65, 1968–69, 1979–80,1982–83

Finalistă (8): 1950, 1963–64, 1965–66, 1971–72, 1975–76, 1981–82, 1984–85, 1985–86

• UEFA Europa League
  • Sferturi de finale (1) : 2020-21

• Cupa Balcanică: 1976

• Cupa Orașelor Târguri (1): 1966–67

Finalistă (1): 1962–63

La 1 septembrie 2022.^[8][9]

Nr. Poziție Jucător 1 P Danijel Zagorac 2 F Sadegh Moharrami 3 F Daniel Štefulj 4 F Boško Šutalo 5 M Arijan Ademi (căpitan) 6 F Rasmus Lauritsen 7 M Luka Ivanušec 9 A Bruno Petković 10 M Martin Baturina 11 A Mahir Emreli 12 M Petar Bočkaj 13 F Stefan Ristovski 14 M Robert Ljubičić 18 A Josip Drmić

Nr. Poziție Jucător 20 M Antonio Marin 21 M Marko Brkljača 27 M Josip Mišić 28 F Kévin Théophile-Catherine 31 M Marko Bulat 33 P Ivan Nevistić 37 F Josip Šutalo 40 P Dominik Livaković (vice-căpitan) 41 A Gabrijel Rukavina 55 F Dino Perić 66 F Emir Dilaver 70 M Luka Menalo 77 A Dario Špikić 99 A Mislav Oršić

Cel mai bun 11

Cel mai bun lot de 11 jucători din istoria clubului, ales de fani și experți în 2011,^[10] este o formație 3–4–3.^[11]

Portari

• Fahrija Dautbegović (1967–1973)

Fundași

• Velimir Zajec (1974–1984)
• Josip-Dragutin Horvat (1945–1956)
• Dario Šimić (1992–1998, 2010)

Mijlocași

• Rudolf Belin (1959–1970)
• Zlatko Kranjčar (1973–1983)
• Marko Mlinarić (1978–1987, 1995–1996)
• Robert Prosinečki (1986–1987, 1997–2000)

Atacanți

• Dražan Jerković (1954–1965)
• Igor Cvitanović (1989–1997, 1999–2002)
• Stjepan Deverić (1979–1984, 1987–1991)

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de GNK Dinamo Zagreb

• Site web oficial hr
• GNK Dinamo Zagreb pe Twitter
• GNK Dinamo Zagreb's channel pe YouTube
• Profilul UEFA
• Dinamo Zagreb pe Nogometni magazin hr
• NAvolej hr
• Zagreb's Blues Arhivat în 5 martie 2009, la Wayback Machine.
• Bad Blue Boys hr