Guvernul Emil Boc (1)

La data de 10 decembrie 2008, Theodor Stolojan este nominalizat de președintele Traian Băsescu în funcția de prim ministru desemnat ^[3][4] , acesta din urmă demarând negocierile pentru formarea unei coaliții parlamentare pentru susținerea guvernului.[12][13]^{[nefuncțională]} Sprijinul parlamentar este obținut formal în data de 14 decembrie 2008 când PD-L și alianța PSD+PC ajung la un acord de guvernare intitulat "Parteneriat Pentru România".[14][15] [16] Arhivat în 12 ianuarie 2012, la Wayback Machine. O zi mai târziu, după semnarea acordului, Theodor Stolojan își anunță demisia [17][18]^{[nefuncțională]}.

Pe 15 decembrie 2008, prim ministru desemnat devine Emil Boc[19][20], pe baza acordului deja semnat între PD-L si PSD+PC. La data de 18 decembrie 2008, premierul desemnat Emil Boc anunță componența noului cabinet^[5][21][22] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine.[23][24]^{[nefuncțională]}[25]^{[nefuncțională]}[26]. Noul guvern primește votul de învestitură din partea Parlamentului în data de 22 decembrie 2008[27][28]. Funcționarea guvernului Boc a fost defectuoasă de la început [29]^{[nefuncțională]} [30][31] Arhivat în 17 iulie 2020, la Wayback Machine., distensiunile dintre membrii guvernului accentuându-se odată cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009.[32]^{[nefuncțională]}[33]^{[nefuncțională]} La 1 octombrie 2009 alianța PSD+PC părăsește guvernul Boc, miniștrii săi demisionând din guvern [34]^{[nefuncțională]}[35][36].

In aceeași zi, 1 octombrie 2009, PD-L iși asumă susținerea unui guvern minioritar [37][38]. În această formulă, guvernul era format dintr-un număr redus de miniștrii - 10 din care 8 gestionau cate două portofolii ministeriale^[6] [39]^{[nefuncțională]} Acest guvern a funcționat în această componență redusă până la data de 13 octombrie 2009 când va fi demis în parlament [40] Arhivat în 15 decembrie 2009, la Wayback Machine.[41] ca urmare a adoptării unei moțiuni de cenzură depusă de opoziție [42][43]

Începând cu 13 octombrie 2009, guvernul în componența sa redusă, a funcționat ca guvern interimar, pe întreaga perioadă electorală, până la 23 decembrie 2009 când un nou guvern este validat si depune jurământul [44]

Pe 14 octombrie 2009, președintele Traian Băsescu îl numește pe Lucian Croitoru ca premier desemnat, acesta demarând în aceeași zi consultări pentru obținerea susținerii parlamentare.^[7][8][9] Guvernul prezentat de Croitoru^[10] nu a primit votul de investitură în parlament ^[11][12].

Pe 6 noiembrie 2009 în urma consultărilor, președintele Traian Băsescu îl numeste pe Liviu Negoiță ca premier desemnat^[13][14] acesta încercând să formeze o coaliție politică de susținere în parlament^{[15][16][17][18]}. La 16 decembrie 2009 Liviu Negoiță, își depune mandatul ^[19][20], o zi mai târziu fiind anunțat numele noului premier.

Din primele luni de mandat, au apărut probleme la conducerea Ministerului Administrației și Internelor. După ce ministrul Gabriel Oprea l-a numit pe chestorul Virgil Ardelean în funcția de director al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, Partidul Social Democrat, din care făcea parte Oprea, i-a retras acestuia sprijinul politic, deoarece numirea lui Ardelean nu a fost făcută cu acordul conducerii partidului.^[21] Oprea a demisionat la 14 ianuarie 2009 din funcția de ministru, în ciuda protestelor organizației PSD Ilfov.^[22] El și-a apărat acțiunile, spunând că „nu a acceptat să intre în minister și să ocupe funcții importante oameni impuși pe alte criterii decât competența”.^[22]

Gabriel Oprea a fost înlocuit la 20 ianuarie de Liviu Dragnea la conducerea MAI, dar și acesta a demisionat după doar 13 zile, motivând că fondurile alocate Ministerului pentru anul 2009 sunt insuficiente pentru realizarea proiectelor asumate.^[23] Dupa demisia lui Dragnea, ministru al internelor a devenit vicepremierul Dan Nica.^[24]

Tot ministerul internelor a fost generatorul următoarei crize politice majore. Ministrul Dan Nica a declarat la 25 septembrie 2009, la Craiova, că alegerile prezidențiale ce urmau ar putea fi fraudate și că deja nu se mai poate închiria niciun autocar pentru data de 22 noiembrie 2009, ziua alegerilor, cu referire la posibila fraudare organizată prin vot multiplu la mai multe secții de votare, anunțând că autocarele folosite în acest scop vor fi confiscate. Afirmațiile sale au fost infirmate de presă,^[25] iar apoi primul ministru Emil Boc l-a făcut pe Nica răspunzător de creșterea infracționalității în România în perioada sa de mandat și a propus revocarea sa.^[26] Dan Nica a continuat să fie susținut de PSD, care a refuzat să propună un înlocuitor, și, după ce președintele a semnat decretul de revocare, acest partid s-a retras de la guvernare, toți miniștrii săi fiind înlocuiți în guvern cu interimari de la PD-L.^[27][28]

Componența Guvernului interimar

1 octombrie 2009 - 23 decembrie 2009

• 2008 - ? - Domnul cu coasa, 20 iunie 2010, Mihaela Dincă, Adevărul
• Scurtă istorie a Guvernelor conduse de Emil Boc, 27 octombrie 2010, Amos News
• Marea echipă a lui Boc, 19 decembrie 2008, Cristina Botezatu, Alexandra-Livia Dordea, Evenimentul zilei
• Cabinetul Boc, mape profesionale, 19 decembrie 2008, Monica Iordache Apostol, Lavinia Dimancea, Jurnalul Național