Inel
Un inel este un obiect decorativ purtat în jurul unui deget, de regulă ca bijuterie. S-au folosit și inele utilitare, ca inelele sigilare, folosite pentru aplicarea de sigilii. Verigheta este tot un inel, dar cu funcție și de formă specială.
Etimologie
Substantivul din română inel este moștenit din latină anellus[1], anelli (în acuzativ singular: anellum).
Inelul Pescarului
Inelul Pescarului este însemnul papalității pe care îl primește papa la începutul pontificatului său. Până în 1842, a avut și rolul de inel sigilar.
Inel sigilar
Inelul sigilar este un inel cu funcție dublă: bijuterie și aplicarea de sigilii.
Verighetă
Verigheta este un inel din platină, aur sau argint, simbol al legăturii dintre logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul inelar stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi.
Etimologia substantivului verighetă
Substantivul românesc verighetă este un diminutiv al substantivului din română verigă, format cu ajutorul sufixului -etă.[1]
Note
Bibliografie
- G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua: Editura Humanitas, București. ISBN 9732809337
- Dicționar latin - romîn, Colectivul de elaborare: Redactor responsabil: Rodica Ocheșanu, Redactori: Liliana Macarie, Sorin Stati, N. Ștefănescu, Editura Științifică, București, 1962.
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
Legături externe
- Scurtă istorie a inelului: De la vena amoris la otrăvurile familiei Borgia Arhivat în , la Wayback Machine., 24 octombrie 2011, Daniela Șerb, Historia
- Cine a inventat inelul?