Iosif Uglar
Uglar Iosif | |
Iosif Uglar, 1974 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 30 decembrie 1920 Ferneziu, România |
Decedat | 13 august 2006, (86 de ani) Baia Mare, România |
Cetățenie | România |
Etnie | maghiară |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
Membru al CC al PCR | |
În funcție 23 iulie 1965 – 22 decembrie 1989 | |
Membru al Comisiei Centrale de Revizie | |
În funcție 25 iunie 1960 – 23 iulie 1965 | |
Secretar al C.C. al PCR | |
În funcție mai 1974 – 23 noiembrie 1979 | |
Membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR | |
În funcție 12 februarie 1971 – 28 noiembrie 1974 | |
Membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR | |
În funcție 28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1979 | |
Prim-secretar al Comitetului regional de partid Maramureș | |
Deputat în Marea Adunare Națională | |
În funcție 1952 – 1989 | |
Premii | Ordinul Muncii |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Alma mater | Academia de Științe Economice București |
Profesie | dulgher, politician comunist, economist |
Modifică date / text |
Uglar Iosif (n. 30 decembrie 1920, Ferneziu – d. 13 august 2006, Baia Mare [1])[2] a fost un politician comunist român de origine maghiară, membru al Partidului Comunist Român din august 1945.
În anul 1945 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR, ministru, prim-secretar al Consiliului Regional de Partid Mureș.
În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
Uglar Iosif a fost în fruntea regiunilor și județelor Maramureș și Satu Mare până în 1976, când a fost promovat, la București, în structuri centrale de partid și de stat.
Uglar Iosif a fost Președintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (cu rang de ministru) în Guvernul Manea Mănescu (1) (3 iunie 1974 - 18 martie 1975), Guvernul Manea Mănescu (2) (18 martie 1975 - 30 martie 1979) și Guvernul Ilie Verdeț (1) (30 martie - 26 noiembrie 1979).
Activitate și funcții:
- ucenic (1934–1938) și dogar la Topitoria de plumb a statului din Ferneziu;
- încorporat la Regimentul 3 Cavalerie (Husari) Oradea (septembrie 1941), detașat la atelierul de tâmplãrie al unei unitãți din Munkács;
- trimis pe front în orașul Lulineț (regiunea lacurilor Peripet – iunie 1944);
- retras în orașul Kemet, Ungaria (decembrie 1944);
- dogar la Topitoria Ferneziu (din ianuarie 1945);
- membru al U.T.C. din februarie 1945;
- membru de partid din august 1945;
- membru al Comitetului de partid la Topitoria Ferneziu (din 1945);
- secretar al organizaþiilor U.T.C. și „Tineretul Progresist“ Ferneziu;
- instructor în Comitetul de plasã al „Tineretului Progresist“ Baia Mare (din noiembrie 1946);
- instructor al Comitetului județean Bihor al „Tineretului Progresist“ (din decembrie 1946);
- secretar al Comitetului de plasã U.T.C. Baia Mare;
- lector la cursul de partid de trei luni (din august 1948);
- responsabil cu propaganda al Comitetului de partid din plasa Baia Mare (din 1950);
- șef al Secției organizatorice (din 1950);
- prim-secretar (1952–1958) al Comitetului regional de partid Baia Mare;
- prim-secretar al Comitetului regional de partid Maramureș (din 1965);
- prim-secretar al Comitetului județean de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Satu Mare (din 1968);
- membru al Consiliului de Conducere al Curții Superioare de Control Financiar (din 22 mai 1973);
- vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economice și Sociale;
- secretar al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (de la 25 iulie 1974);
- membru al Consiliului de Stat (din 29 noiembrie 1974);
- președintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (22 martie 1975–30 noiembrie 1979);
- președintele Secției pentru sistematizare, construcții sociale și edilitare din cadrul Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economice și Sociale (1978);
- președintele Biroului executiv al Comisiei centrale de partid și de stat pentru sistematizarea teritoriului și localitãților urbane și rurale (26 iunie 1974; 3 martie 1978);
- președinte al Comisiei centrale pentru întreceri socialiste între consiliile populare județene și al municipiului București, municipale, ale sectoarelor municipiului București, orãșenești și comunale (din 17 octombrie 1978);
- vicepreședinte al Consiliului Național al F.D.U.S. (din februarie 1980).
- Deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: Tușnad, reg. Baia Mare (1952–1957); nr. 7 Carei, reg. Maramureș (1961–1965 și 1965– 1969); nr. 6 Carei, jud. Satu Mare (1969–1973); nr. 1 Baia Mare-Est, jud. Maramureș (1975–1980); nr. 5 Bãile Herculane, jud. Caraș-Severin (1980–1985); Vrancea (1985–1989);
- vicepreședintele Comisiei economico-financiare a M.A.N. (din 13 martie 1969);
- membru al Comisiei pentru consiliile populare și administrația de stat a M.A.N. (1 aprilie 1980), publicat în http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
Studii
- Curs de partid de trei luni (iunie 1948)
- Universitatea de Partid „Ștefan Gheorghiu“ (septembrie 1949–1950)
- Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1955–1958)
- Curs postuniversitar la Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu“
- Doctorat la Școala Superioară de Partid Moscova
- Academia de Științe Economice București
Distincții și decorații
- „Ordinul Muncii“ clasa a III-a (1952);
- medalia „A 5–a aniversare a R.P.R.“ (1952);
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a V-a (1954);
- Ordinul „23 August“ clasa a IV-a (1959);
- medalia „40 de ani de la înființarea P.C.R.“ (mai 1961);
- „Ordinul Muncii“ clasa I (2 iul. 1962);
- medalia „A 10–a aniversare a forțelor armate ale R.P.R.“ (1964);
- medalia „A 20–a aniversare a eliberãrii patriei“ (1964);
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[3]
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a IV-a, clasa a III-a (27 august 1964);
- Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a (mai 1966);
- Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa a II-a (1969);
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[4]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[4]
- Ordinul „23 August“ clasa I (30 decembrie 1980).
Note
Legături externe
- Prim secretarul rebel. Cel mai apropiat prieten maramureșean al lui Ceaușescu, schimbat din funcție la ordinul tovarășei Elena, 30 octombrie 2013, Carp Cosmin, Adevărul
- Mobilierul fostului prim secretar de partid, donat muzeului Arhivat în , la Wayback Machine., 16 februarie 2018, Agerpres