Oscar 2015

Actorul Chris Pine și președintele Academiei de Film Cheryl Boone Isaacs (în stânga) și regizorii J. J. Abrams și Alfonso Cuarón (în dreapta) la anunțarea nominalizărilor pentru Oscar 2015

Nominalizările pentru Premiile Oscar 2015 au fost anunțate pe 15 ianuarie 2015 la ora 5:30 PST (13:30 UTC), la Samuel Goldwyn Theater din Beverly Hills, California, de regizorii J. J. Abrams și Alfonso Cuarón. Nominalizările la categoriile principale au fost anunțate la 5:38 PST de Cheryl Boone Isaacs, președintele Academiei de Film și actorul Chris Pine.^[15][16] Pentru prima dată în istoria Oscarurilor, au fost anunțate în același timp toate cele 24 de categorii.^[17] Birdman și The Grand Budapest Hotel au primit cele mai multe nominalizări, câte nouă de fiecare.^[18]

Câștigătorii au fost anunțați în cadrul ceremoniei care s-a desfășurat pe 22 februarie 2015.^[19] Toate filmele care au concurat la categoria Cel mai bun film au primit cel puțin un premiu și într-o altă categorie, fiind prima dată când se întâmplă acest lucru de la mărirea numărului de nominalizări de la 5 la maximum 10 filme în 2009.^[20] Birdman a fost primul Cel mai bun film care a câștigat premiul fără o nominalizare pentru montaj de la Oameni obișnuiți (1980).^[21] Alejandro González Iñárritu a devenit al doilea mexican care a câștigat la categoria Cel mai bun regizor, statueta fiindu-i acordată la ceremonia precedentă lui Alfonso Cuarón pentru Gravity.^[22] La vârsta de 84 de ani, Robert Duvall a devenit cel mai în vârstă actor nominalizat la o categorie masculină pentru interpretare.^[23] Iñárritu a fost cea mai premiată persoană a ceremoniei, câștigând la toate cele trei categorii la care a fost nominalizat.^[22] Emmanuel Lubezki a devenit a patra persoană care primește Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine pentru al doilea an consecutiv, câștigându-l și pentru Gravity la ediția precedentă,^[24][25] și al doilea mexican care a primit Premiul Oscar la această ediție.^[26] Ida a fost primul film polonez câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun film străin, fiind primul succes din cele zece nominalizări pe care le-a avut Polonia începând cu anul 1963.^[27]

Premiile

Câștigătorii sunt afișați primii și evidențiați cu font îngroșat.^[19]

Premii Oscar onorifice

Academia de Film a ținut cea de-a șasea ceremonia a Premiilor Guvernatorilor pe 8 noiembrie 2014, în cadrul căreia s-au decernat următoarele premii:^[10][28][29]

Premiul Oscar onorific

• Jean-Claude Carrière, „ale cărui scenarii compuse cu eleganță au ridicat arta scrierii scenariilor la nivel de literatură”.^[30]
• Hayao Miyazaki, „un foarte bun povestitor a cărui măiestrie în arta animației a inspirat artiști de film și publicul din întreaga lume.”^[30]
• Maureen O'Hara, „una dintre cele mai strălucitoare staruri de la Hollywood, ale cărei interpretări inspirate au strălucit prin pasiune, căldură și forță.”^[30]

Premiul Umanitar Jean Hersholt

• Harry Belafonte, „pentru o viață întreagă în care a demonstrat cum arta este înnobilată de conștiință și curaj nemărginit.”^[30]

Următoarele trei filme au primit mai multe premii:

Următoarele persoane și grupuri, afișate în ordinea apariției, au prezentat premiile sau au interpretat numere muzicale.^[31][32]

Prezentatori

Interpreți

Mulțumită succesului obținut la ceremonia din anul anterior care a înregistrat cea mai mare audiență a unei gale Oscar din ultimul deceniu, Academia a decis să reînnoiască contractele producătorilor Neil Meron și Craig Zadan pentru al treilea an consecutiv. Într-un comunicat de presă lansat de președinta AMPAS Cheryl Boone Isaacs, ea a declarat că „Abilitatea lor de a face spectacol au ridicat gala la noi înălțimi, astfel că noi suntem încântați să continuăm treaba bine făcută cu acest parteneriat creativ.”^[1] În octombrie 2014, actorul Neil Patrick Harris, care a mai fost gazda a patru premii Tony între 2009 și 2013 și a două Premii Emmy în 2009 și 2013, a fost ales ca prezentator al galei din 2015.^[33] Meron și Zadan și-au susținut alegerea actorului de teatru și televiziune, declarând că „Suntem încântați să-l avem pe Neil ca gazdă a Oscarului. Îl știm de multă vreme, și l-am urmărit cum a devenit un mare actor în film, televiziune și pe scena de teatru. Este perfect că vom lucra cu el, toate resursele și talentul lui, vor fi reunite pe o scenă globală.”^[34] Neil s-a declarat onorat și în același timp entuziasmat de alegerea sa, declarând „Am crescut urmărind decernarea premiilor Oscar și am avut mereu atât de multă admirație pentru unele dintre marile nume care au găzduit această gală. Faptul că am fost rugat să calc pe urmele lui Johnny Carson, Billy Crystal, Ellen DeGeneres și ale tuturor celorlalți care au avut uriașul noroc de a fi gazdele acestei ceremonii este un vis devenit realitate, unul dintre lucrurile pe care aș fi vrut să le fac în viață.”^[35][36]

La puțină vreme după alegerea sa, au apărut mai multe știri conform cărora DeGeneres și alți comedianți precum Chris Rock și actrița Julia Louis-Dreyfus au refuzat propunerea de a găzdui ceremonia, Harris fiind o alegere făcută în ultimul moment.^[37] Meron și Zadan au negat aceste știri, insistând pe faptul că Harris a fost singura lor alegere, declarând „După fiecare gală Oscar apar întotdeauna discuții despre cine o va găzdui pe următoarea. Multe nume sunt luate în considerare, uneori fiind doar zvonuri fără ca persoanele nominalizate să primească vreo ofertă oficială.”^[38]

Mai mulți oameni au fost implicați în difuzarea și promovarea galei. Stephen Oremus a servit ca director muzical și dirijor.^[32] Derek McLane s-a întors pentru crearea unei noi scene și a unui nou design pentru spectacol.^[39] În timpul ceremoniei, actorul Channing Tatum a prezentat un grup numit „Echipa Oscar”, format din șase studenți de cinematografie din întreaga lume, a căror rol a fost să înmâneze statuetele Oscar prezentatorilor în timpul galei.^[40] Compozitorii soț și soție Robert Lopez și Kristen Anderson-Lopez au compus melodia numărului de deschidere a galei, intitulată „Moving Pictures”.^[41] Muzicienii Questlove și Mark Mothersbaugh, dar și actorul Will Arnett și-au făcut apariția în cadrul momentului interpretării piesei „Everything Is Awesome” nominalizate la categoria „cel mai bun cântec original”.^[42]

Încasările filmelor nominalizate

Pentru prima dată din 2007, niciunul din filmele nominalizate la categoria „cel mai bun film” nu a avut încasări mai mari de 100 de milioane de dolari înainte de anunțarea nominalizărilor (față de trei filme în anul anterior).^[44][45] Încasările totale din SUA și Canada ale celor opt filme nominalizate au fost de 205 milioane de dolari, însemnând o medie de 25,6 milioane de dolari pentru fiecare film.^[43]

Niciunul din cele opt filme nu s-au numărat în top 50 de filme ca încasări. La anunțarea nominalizărilor din data de 15 ianuarie 2015, The Grand Budapest Hotel avea cele mai mari încasări dintre acestea cu 59,1 milioane de dolari în SUA.^[43] The Imitation Gameera al doilea cu 42,7 milioane $, fiind urmat de Birdman (26,6 milioane $), Teoria întregului (26,2 milioane $), Boyhood (24,3 milioane $), Selma (16,5 milioane $), Whiplash (6,2 milioane $) și Lunetistul american (3,3 milioane $).^[43][A]

Din primele 50 de filme ale anului 2013 ca încasări, 23 dintre ele au fost acordate pentru 13 dintre filme. Numai Cei 6 super eroi (9), Cum să îți dresezi dragonul 2 (16), Fata dispărută (17) și În inima pădurii (25) au fost nominalizate la categoriile „cel mai bun film”, „cel mai bun film de animație” sau la categoriile pentru actori, regizori sau scenariști. Celelalte filme din această categorie care au primit nominalizări au fost Gardienii galaxiei (1), Căpitanul America: Războinicul iernii (3), Marea Aventură Lego (4), Maleficent (6), Hobbitul: Bătălia celor cinci armate (7), X-Men: Viitorul este trecut (8), Planeta Maimuțelor: Revoluție (10), Interstellar (15) și De neînvins (27).^[46]

Critici privind lipsa diversității etnice

La scurt timp după anunțarea nominalizărilor, mai multe publicații au atras atenția asupra lipsei diversității rasiale printre cei nominalizați la categoriile principale.^[47][48][49] Conform jurnalistei Tatiana Segel de la The Hollywood Reporter, ediția din 2015 a fost cea de-a doua începând cu anul 1998 în care toate cele douăzeci de persoane nominalizate la categoriile de interpretare erau de origine caucaziană.^[50] Reporterul David Carr de la The New York Times a indicat absența lui Ava DuVernay și David Oyelowo la categoriile „cel mai bun regizor”, respectiv „cel mai bun actor”. A mai menționat că aceste nominalizări nu au fost făcute pentru că în anul anterior 12 ani de sclavie a primit premiul pentru „cel mai bun film”, iar Lupita Nyong'o a fost nominalizată la categoria „cea mai bună actriță”.^[51] Astfel, Academia a fost ridiculizată pe rețelele de socializare prin hashtaguri precum #OscarsSoWhite și #WhiteOscars.^[52][53] În plus, congressmanul american Tony Cárdenas a publicat o scrisoare în care își exprima îngrijorarea sa față de diversitatea rasială a AMPAS-ului, declarând că „deși problema diversității în industria divertismentului este una mai adâncă, fără o soluție simplă, este trist să vedem o astfel de instituție importantă americană eșuând în reprezentarea completă a națiunii noastre.”^[54] A mai declarat că este dispus să lucreze cu reprezentanți Academiei pentru ca industria de entertainment să fie una mai diversificată din punct de vedere etnic.^[55]

Ca răspuns la criticile privind lipsa de diversitate, președinta AMPAS Isaacs a declarat pentru Associated Press că Academia este „dispusă la diversificarea de voci și opinii”.^[56] Deși s-a abținut să comenteze dacă organizația a fost jenată de lipsa diversității, ea a declarat că este mândră de toate filmele nominalizate, numind Selma „un film grozav”.^[56]

Cu câteva zile înainte de gala premiilor, organizația National Action Network condusă de activistul Al Sharpton, dar și alte organizații, și-au anunțat prezența la demonstrațiile care ar fi avut loc înainte și după ceremonie în apropierea Dolby Theatre.^[57] În cele din urmă, protestul nu a mai avut loc, datorită lui DuVernay care le-a cerut liderilor pentru drepturi civile să poarte un dialog direct cu conducerea Academiei.^[58]

Aprecieri critice

Ceremonia a primit critici mixte din partea presei. Analistul tv Alan Sepinwall a declarat că „A durat atât și atât și atât și atât de mult până când prezentatorul Neil Patrick Harris a reușit să ducă la bun sfârșit momentul legat de predicțiile sale pentru Oscar încuiate într-o cutie din stânga scenei, încât a fost nevoit să se oprească pentru a ni-l explica din nou.” A mai menționat faptul că „fie producția l-a epuizat pe Harris, fie scenariul nu i s-a potrivit, sau și-a ales o noapte destul de ciudată pentru a-și ieși din personaj.”^[59] Hal Boedeker de la Orlando Sentinel a scris că „Harris a ținut capul de afiș a unui număr introductiv prea slab pentru deschiderea galei. Glumele sale despre predicțiile Oscar au fost obositoare.” Și-a încheiat recenzia spunând că „Muzica a salvat transmisiunea Oscar, dar tot a fost una lungă și plictisitoare. Montajul cu fragmente o va face să pară mai bună decât a fost.”^[60] Criticul de televiziune Alessandra Stanley de la The New York Times a menționat că „Nopțile Oscarului trag foarte mult de timp, dar această gală a tras de timp încă de la început”, glumind și pe marginea „discursurilor politice sumbre, dar care s-au dovedit a fi mai amuzante decât momentele lui Harris.”^[61]

Alte publicații au oferit recenzii pozitive. Matthew Gilbert de la The Boston Globe a declarat că „Neil Patrick Harris a fost într-o noapte foarte Neil Patrick Harrisy în prima sa rundă ca gazdă a Oscarurilor. A fost calm, vesel și relaxat ca de obicei, gata întotdeauna să spună o glumă tăioasă și mereu dornic să joace într-un număr mare cu coregrafie inspirată din alte vremuri. Este un prezentator experimentat după prezentarea galelor Tony și Emmy, dând dovadă în timpul transmisiunii ABC de relaxare și o nesfârșită energie.” A mai menționat că, în ciuda gafelor de producție și a ritmului neuniform, gala a continuat cu „cu un minim de durere”.^[62] Editorialistul Dave Walker de la The Times-Picayune l-a apreciat pe „Harris care s-a comportat ca și cum s-ar fi născut pentru a prezenta Premiile Oscar, fiind mereu gata să distreze audiența și chiar să rămână fără pantaloni în centrul scenei, dornic de a se face de râs dinadins pentru amuzament, reușind să treacă peste momentele în care nu și-a amintit materialul pregătit (lucru care s-a întâmplat prea des)—probabil că acum va avea o slujbă pe viață dacă o dorește.” A mai lăudat distribuția și numerele muzicale ale spectacolului.^[63] David Rooney de la The Hollywood Reporter a scris că „Harris a afișat un șarm câștigător și o nepăsare interesantă, îmbinând momentele comice cu momente de auto-ironie.” În plus, a apreciat o parte dintre discursurile de acceptare a premiilor și a numerelor muzicale care au adus o combinație de umor, distracție și sinceritate.^[64]

Audiențe

Transmisiunea americană de pe ABC a avut o audiență medie de 37,26 de milioane de persoane pe durata sa, ceea ce reprezintă o scădere de 15% față de ceremonia din 2014.^[6] Aproximativ 63 de milioane de spectatori au urmărit o parte sau întreaga ceremonie.^[65] Ceremonia a obținut Ratinguri Nielsen mai mici față de ceremonia din anul anterior, cu 20,6% din gospodării și o cotă de 38.^[7] În plus, programul a avut un rating mai mic în ceea ce privește telespectatorii cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani, cu un rating de 11 rating și o cotă de 26.^[66] A obținut cele mai slabe rezultate privind audiența unei ceremonii a Premiilor Oscar de la Premiile Oscar 2009.^[67] Conform datelor centralizate de The Hollywood Reporter, transmisiunea a fost urmărită de 27,95 de milioane de oameni. Incluzând aici și reluările de peste ocean, gala a fost urmărită de 65,2 milioane de persoane la nivel mondial.^[68]

În iulie 2015, ceremonia a primit opt nominalizări la Premiile Emmy 2015.^[69] În august, ceremonia a câștigat una din acestea, la categoria Outstanding Technical Direction, Camera Work, and Video Control for a Limited Series, Movie, or Special” (regizori tehnici: Eric Becker, Rick Edwards, John Pritchett și Rod Wardell; Camere: Rob Balton, Danny Bonilla, Robert Del Russo, David Eastwood, Suzanne Ebner, Pat Gleason, Ed Horton, Marc Hunter, Jay Kulick, Brian Lataille, Tore Livia, Steve Martyniuk, Lyn Noland, Rob Palmer, David Plakos, Camera, Jofre Romero, Danny Webb, Mark Whitman și Easter Xua; Control video: Terrance Ho, Guy Jones și Keith Winikoff).^[70]

Momentul In Memoriam a fost prezentat de actrița Meryl Streep,^[71] Melodia de pe fundalul momentului a fost „Love Theme” din Sophie's Choice de Marvin Hamlisch.^[72] moment care în onorează pe cei care au murit în ultimul an. La sfârșitul momentului, cântăreața Jennifer Hudson a interpretat piesa „I Can't Let Go”,^[73] din sezonul 2 din Smash.^[74]

• Zmeura de Aur 2015
• Grammy 2015
• Emmy 2015
• BAFTA 2015
• Globurile de Aur 2015

A^: Lunetistul american a fost lansat la nivel mondial pe 16 ianuarie, devenind filmul cu cele mai mari încasări din Statele Unite timp de trei săptămâni consecutiv.^[75] A devenit filmul lansat în 2014 cu cele mai mari încasări în SUA și Canada.^[76]