Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat

Reînființarea și perioada de opoziție

În decembrie 1989, Corneliu Coposu a înființat Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat ca succesor al Partidului Național Țărănesc din perioada interbelică. Schimbarea de titulatură a făcut posibilă integrarea în Internaționala Creștin Democrată, însa a implicat și schimbarea radicală a programului partidului.

PNȚCD ca lider al coaliției de guvernare, 1996–2000

După guvernarea 1996-2000, aspru criticată, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principalul exponent al Convenției Democrate Române, nu a reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral.

După ieșirea de la guvernare și din parlament

La alegerile din 2000, partidul a optat să candideze într-o coaliție, al cărui prag electoral a fost prea mare pentru a putea fi atins. Partidul nu a mai intrat în Parlament și a continuat să fie marcat de lupte între diverse facțiuni și diverși lideri.

În martie 2005, partidul a fuzionat cu Uniunea pentru Reconstrucția Romaniei (URR) și și-a schimbat denumirea în Partidul Popular Creștin Democrat.^[5][6]

În septembrie 2006, a revenit la vechiul nume - Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat.

La data de 21 ianuarie 2007, în funcția de președinte a fost ales omul de afaceri Marian Miluț, care a devenit membru al partidului în anul 2005. El a fost urmat de Aurelian Pavelescu. În 2011, un congres ținut în luna iunie l-a ales ca președinte pe Victor Ciorbea.^[7] În septembrie, facțiunea condusă de Vasile Lupu și Aurelian Pavelescu a organizat un nou congres extraordinar al PNȚCD, contestat de către Victor Ciorbea.^[8] Congresul a avut loc la București, la Palatul Parlamentului, în ziua de 17 septembrie 2011. Vasile Lupu a fost ales președinte, iar Pavelescu secretar general.^[9] Ambele facțiuni își propuneau revenirea în Parlament și promovarea restaurării monarhiei în România.^[7][9].

În cele din urmă, au rămas doi pretendenți pentru titlul de președinte - Pavelescu și Ciorbea. Cel dintâi a primit recunoașterea tuturor formațiunilor ca lider al partidului, în vreme ce Victor Ciorbea a părăsit partidul, aderând la Partidul Național Liberal.

Revenirea în Parlament și refacerea Alianței D.A

În anul 2012, PNȚCD a semnat o alianța electorală cu Partidul Democrat Liberal și Forța Civică, constituind Alianța România Dreaptă. În cadrul alianței, PNȚCD a redevenit partid parlamentar, obținând un loc de deputat (Ioan Mihăilă) și unul de senator (Valeriu Todirașcu), ambele la București.

În urma congresului din 20 aprilie 2013, partidul a fost reunificat, Pavelescu fiind ales președinte, iar aripile fiind dizolvate. În toamna anului 2013, PNȚCD a încheiat un protocol de colaborare cu Inițiativa România Liberală, fondată de liberali care au părăsit PNL. În noiembrie 2013, Pavelescu a fost reconfirmat în funcție, iar fondatorii IRL: președintele fundației, Vlad Moisescu, secretar general al PNȚCD, deputatul Diana Tușa și primarul sectorului 1 al capitalei Andrei Chiliman vicepreședinți. Și fostul deputat democrat-liberal Maria Stavrositu a fost aleasă vicepreședinte, alături de fostul avocat al poporului, Gheorghe Iancu.

Întrucât în anul 2014, Forța Civică a fuzionat cu PDL, alianța D.A. și-a încetat existența.

Alegeri prezidentiale

Camera Deputaților

Senat

• Corneliu Coposu (1990-1995)
• Ion Diaconescu (1995-2000)
• Constantin Dudu Ionescu (2000-2001)
• Andrei Marga (2001)
• Victor Ciorbea (2002-2004)
• Gheorghe Ciuhandu (2004-2007)
• Marian Petre Miluț (2007-2011)
• Aurelian Pavelescu (2011-prezent)

• Corneliu Coposu, președinte fondator al partidului după 1990;
• Ion Rațiu, vicepreședinte al partidului, candidat la președinție în 1990;
• Ion Diaconescu, președinte al partidului după 1995, președinte al Camerei Deputaților din România în legislatura 1996–2000

Note

1. ^ PNȚCD va fi condus de un om de afaceri Arhivat în 29 septembrie 2007, la Wayback Machine.
2. ^ Comunicat de presa PNTCD Arhivat în 15 septembrie 2009, la Wayback Machine.
3. ^ Monitorizare PNȚCD în presa online din România Arhivat în 26 septembrie 2007, la Wayback Machine.
4. ^ O nouă etapă istorică: PNȚCD Arhivat în 4 iunie 2013, la Wayback Machine.

• Ioan Scurtu, Istoria Partidului Național Țărănesc, Editura Enciclopedică, București, 1994;
• Institutul pentru Analiză și Strategie Politică „Iuliu Maniu” și Fundația „Hans Seidel”, Corneliu Coposu în fața istoriei, Ediția a II-a completată, Editura Metropol, 1997;
• Dan Pavel, Iulia Huia, «Nu putem reuși decît împreună». O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași, 2003;
• Alina Mungiu-Pippidi, Politica după comunism, Editura Humanitas, București, 2002;
• Ioan Scurtu ș.a., Enciclopedia partidelor politice din România 1859-2003, Editura Meronia, București, 2003;
• Florin-Vasile Șomlea, Partidele populare din țările Uniunii Europene, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2007.

• Cristian Sandache, Doctrina național-creștină în România, Editura Paideia, București, 1997
• Ionescu-Galbeni, Niculae; Petrescu, Virgil (2023). PNȚCD - privit din interior, 1997-2000. Vol. I, II, III, IV. București: Editura CHEIRON. ISBN 9786068220932. 

• Site-ul oficial al PNȚCD
• Țărăniștii făceau politică la aniversări, parastase și înmormântări^{[nefuncțională]}, 23 aprilie 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național
• Degringolada țărăniștilor, 17 noiembrie 2005, Evenimentul zilei
• "Calea dreaptă", alianța încropită de Ciorbea: Revoluționarii lui Mărieș, pretendenți la funcții în PNȚCD, partidul atom, 2 octombrie 2011, Marius Vulpe, Evenimentul zilei

	Portal Politică
	Portal România