Pasul Oituz

Pasul asigură legătura între valea Oituzului^[1] (Județul Bacău) și Depresiunea Brașovului (Județul Covasna), mai precis între orașele Onești și Târgu Secuiesc pe un tronson suprapus drumului european E574.^[2]

Ce mai apropiată stație de cale ferată se găsește la Brețcu, pe calea ferată secundară 404 Sfântu Gheorghe - Covasna - Brețcu.

În apropiere se găsesc – spre sud respectiv sud–est pasurile Mușat și Soveja, iar spre nord pasurile Cărpineni și Uz, iar spre nord–vest Cașin.

Pasul a constituit dintotdeauna una dintre cele mai importante porți ale Transilvaniei. Cercetările arheologice dovedesc utilizarea trecătorii cel puțin din neolitic. Pe aici a trecut cel mai scurt drum între Dacia transcarpatică și gurile Dunării, folosirea frecventă a acestui drum fiind indicată de existența castrului roman Angustia de la Brețcu. De asemeni, invaziile populațiilor migratoare au găsit pe aici o poartă lesnicioasă,^[3] astfel că în 1241-1242 pe aici a trecut un corp de oaste mongolă după ce a distrus Episcopia Cumaniei.^[4]

În Evul Mediu Pasul Oituzului a reprezentat cea mai importantă trecătoare dintre regiunile de la est de Carpați și Transilvania.^[4] Acesta a servit atât ca drum comercial ce a unit Brașovul și Țara Bârsei cu gurile Dunării^[3] (portul Chilia^[4]) – respectiv cu Suceava,^[5] cât și ca o cale de emigrare, în cazul prezenței unor condiții istorice aspre și injuste.^[3] Pe aici a trecut în 1467 armata lui Matei Corvin spre Moldova^[6], iar în 1576 István Báthori în drumul său pentru a deveni rege al Poloniei.^[7] Mihai Viteazul a trecut tot pe aici la 1600 cu un corp de oaste, pentru a se angaja în luptă cu Ieremia Movilă.^[8] De asemeni trecătoarea a fost locul unor bătălii, cele mai cunoscute fiind cele din Primul Război Mondial.

Șoseaua existentă aici a fost construită de către Imperiul Austro-Ungar^[9] în 1847. Au existat și planuri de construcție a unei căi ferate spre Galați (contele István Széchenyi).^{[necesită citare]}

În gura pasului pe vârful Muntelui Răchitiș (maghiară Rakottyás), sunt ruinele cetății Rákóczy construită în secolul XV (cod LMI CV-I-s-A-13071). Aceasta a fost menită atât să vegheze drumul de acces spre valea Râului Negru cât și să fie un punct de colectare a vămii.^[10]

Pe Dealul Coșna din satul Oituz se găsește Monumentul eroilor cavaleriști din Primul Război Mondial (cod LMI CBC-IV-m-A-00935), ridicat în 1924 în amintirea luptelor purtate aici – operă a sculptorului Vasile Ionescu-Varo.^[11]

Pe teritoriul comunei Brețcu, se află:

• Monumentul ridicat în 1899 în amintirea împărătesei Elisabeta a Austriei, cunoscută și sub numele de Sisi.^[12]
• Castrul roman Angustia – aflat în fața pasului, la nord-est de satul Brețcu.