Podul lui Constantin cel Mare
| Podul lui Constantin cel Mare | |
| 43°45′49″N 24°27′25″E / 43.76361°N 24.45694°E | |
| Nume oficial | Podul lui Constantin cel Mare |
|---|---|
| Denumit după | Constantin cel Mare  |
| Traversat de | Drum roman |
| Traversează | Dunărea |
| Locație | Sucidava, astăzi Celei, România, și Oescus, astăzi Ghighen, Bulgaria |
| Lungime | 2437 m |
| Lățime | 5.70 m |
| Înălțime | 10 m |
| Construcție | |
| Lansarea proiectului | |
| Data deschiderii | 328 dC |
| Utilizare | |
 | |
| Prezență online | |
Podul lui Constantin cel Mare pe hartă | |
Podul lui Constantin cel Mare a fost un pod roman peste fluviul Dunărea. A fost terminat sau reconstruit[1] în anul 328 dC și a rămas în uz pentru nu mai puțin de 40 de ani.[2] Având o lungime totală de 2437 m, din care 1137 peste albia Dunării,[3] podul lui Constantin cel Mare este considerat cel mai lung pod antic peste un curs de apă și unul din cele mai lungi din toate timpurile.[4]
Construcție
A fost o construcție cu piloni din piatră și mortar, pod de lemn în arc și suprastructură de lemn. A fost ridicat între satul Celei, în apropierea actualului oraș românesc Corabia, județul Olt - pe atunci cetatea Sucidava - și satul bulgăresc Ghighen, din Regiunea Plevna, pe atunci numit Oescus,[5][6] de către împăratul Constantin cel Mare[7]. Se pare că podul a fost folosit până la mijlocul secolului al IV-lea[8], principalul temei pentru această presupunere fiind faptul că împăratul Flavius Julius Valens a fost nevoit să treacă Dunărea folosind un pod de vase la Constantiana Daphne, în timpul campaniei sale împotriva goților, în 367.[9]
Date tehnice
Lungimea podului era de 2437 m, cu un tablier din lemn cu lățimea de 5.70 m, amplasat la înălțimea de 10 metri deasupra apelor fluviului.[2]Podul avea două pile culee, câte una la fiecare capăt, care jucau și rolul de portal.[2]
Cercetări
Deși Luigi Ferdinando Marsigli a încercat, fără succes, să localizeze podul în secolul al XVII-lea, în schimb, podul este figurat, în aceeași perioadă, pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino.[2] Alexandru Popovici și Cezar Bolliac au reluat căutările în secolul al XIX-lea, dar primele descoperiri științifice reale au fost făcute de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic, în 1902. În 1934, Dumitru Tudor a publicat prima lucrare completă privind podul, iar ultima cercetare sistematică pe malul de nord al Dunării a fost efectuată în 1968, de către Octavian Toropu.
Un pod asemănător a fost construit între localitățile Grojdibodu și Dolni Vadin.[10][11]
Referințe
Bibliografie
- Galliazzo, Vittorio, I ponti romani. Catalogo generale, Vol. 2, Treviso: Edizioni Canova, p. 319f. (Nr. 645), ISBN 88-85066-66-6
- Tudor, D. (1974), „Le pont de Constantin le Grand à Celei”, Les ponts romains du Bas-Danube, Bibliotheca Historica Romaniae Études, 51, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 135–166