Războiul Civil Libian
Revolta din Libia din 2011 | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Primăvara arabă,Libyan Crisis[*] | ||||||||
(situation as of 15 March) | ||||||||
Informații generale | ||||||||
| ||||||||
Beligeranți | ||||||||
Forțele Anti-Gaddafi
Limitat/presupus: Susținut de:
Închiderea spațiului aerian: | Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană Forțele Armate | |||||||
Conducători | ||||||||
Mustafa Abdul Jalil Abdul Fatah Younis[21] | Muammar Gaddafi Saif al-Islam al-Gaddafi | |||||||
Efective | ||||||||
8.000 soldați dezertori (în Benghazi)[23] Saaiqa 36 Battalion (on the front)[24] 5,000 volunteers (3 March; anti-Gaddafi claim)[25] | 10.000–12.000 (estimare Al Jazeera)[26] | |||||||
Pierderi | ||||||||
1.198-1.481 luptători ai opoziției uciși | 357-420 luptători ai guvernului uciși | Numărul total de persoane ucise de ambele părți, incluzând protestatari, luptători rebeli și forțele guvernului: 1.000 uciși (United Nations) (by 7 March)[27] 2,000 killed (WHO) (by 2 March)[28] 3,000 killed (IFHR) (by 5 March)[29] 6,000 killed (LHRL) (by 5 March)[29] 10,000 killed (ICC) (by 7 March)[30] | ||||||
Modifică date / text |
Războiul Civil Libian din 2011 a fost un conflict între revoluționarii libieni și Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. A început ca o serie de proteste și confruntări care au loc în statul nord-african împotriva lui Muammar Gaddafi, conducătorul Libiei de 42 de ani.
Descriere
Protestele au început pe 15 februarie 2011 și au devenit o revoltă la scară mare până la sfârșitul lunii februarie, luptele evoluând aproape către un război civil, mai ales după ce Consiliul Național de Tranziție a preluat conducerea în teritoriile controlate de revoluționari. Revolta a fost inspirată de cele din Tunisia și Egipt și, în general, protestele din Africa și Orientul Mijlociu din 2010–2011.[31]
Multe din forțele de securitate ale lui Gaddafi au refuzat să lupte împotriva civililor, iar părți semnificative s-au alăturat protestatarilor. Gaddafi a angajat mari mase de mercenari străini dintr-un număr de țări africane pentru a ataca protestatarii.[32] Până la finalul lunii februarie, se părea că Gaddafi a pierdut controlul asupra unei mari părți a țării sale.[33][34] Opoziția libiană a format un Consiliu național de tranziție, iar presa liberă a început să activeze în Cirenaica.[35] Media socială a jucat un rol important în organizarea opoziției.[36]
Gaddafi a deținut controlul în Tripoli, Sirt[37], Zliten[38] și Sabha[39]. Gaddafi a controlat bine armata, Brigada Khamis și o mare masă de mercenari. Unii dintre oficialii lui Gaddafi au trecut de partea protestatarilor și au cerut ajutorul comunității internaționale pentru a pune capăt masacrelor de civili, dintre care mulți sunt non-combatanți.
Cele mai multe națiuni au condamnat cu fermitate utilizarea forței împotriva civililor.[40] Statele Unite i-au impus sancțiuni lui Gaddafi. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție de înghețare a activelor pe care Gaddafi și 10 membri ai cercului său le dețin. Rezoluția a impus, de asemenea, o interdicție de călătorie și a menționat Libia la Tribunalul Penal Internațional pentru investigații.[41] Intervenția din exterior a fost discutată de către guvernele Europene, cel al SUA și liderii rebelilor. Oricum, câțiva lideri de stat din America Latină și-au exprimat sprijinul pentru guvernul lui Gaddafi[40], pentru acest lucru fiind criticați de lideri din întreaga lume.[42][43][44][45] Reprezentanți ai organismului de monitorizare a traficului de arme al Uniunii Europene au declarat că, în timpul crizei, Gaddafi a primit transporturi militare din Belarus.[46][47]Pe 20 octombrie 2011, Gaddafi a fost capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate[48].
Referințe
Vezi și
- Atacul de la Benghazi din 2012
- Ansar al-Sharia
Legături externe
- Libya Uprising special report with Live Blog at Al Jazeera English
- Libya in crisis live blog at The Guardian
- Libya revolt live blog at BBC News
- Crisis in Libya știri și comentarii colectate la Spiegel.de
- Libya - The Protests (2011) at The New York Times
- Libya 2007–2010 data, 23 indicators related to peace, democracy and other indicators Arhivat în , la Wayback Machine.
- Clark, Campbell; Chase, Steven (). „Canada girds for substantial military role in North Africa” (HTML/XML/Ajax). The Globe and Mail. Accesat în .