Tetravanghel

Tetravanghelul (în greacă tetraevanghélion: tetra = patru și evangelion = Evanghelie) este o carte liturgică ortodoxă. Aceasta cuprinde cele patru evanghelii canonice împărțite în pericope (zaceale) precedate de ziua și săptămâna liturgică în care trebuie citite. Textul evangheliilor conține și indicațiile tipiconale^[1]. Stă de obicei pe masa altarului și este îmbrăcat într-o ferecătură împodobită cu imagini ale evangheliștilor; tradiția interzice folosirea pielii de animal pe masa altarului.^[2]

Tetraevanghelul (pl. tetraevanghele) nu trebuie confundat cu tetraevangheliarul sau evangheliarul, care conține numai pericopele pentru duminici și sărbători, așezate după tipic, respectiv cu Duminica Învierii la început.

• Primul Tetravanghel slavon datat este cel copiat și miniat de Nicodim la Mănăstirea Prislop în anul 1405.
• În 1429 monahul Gavril Uric de la Mănăstirea Neamț copiază un Tetravanghel pentru uzul Doamnei Marina, soția lui Alexandru cel Bun, ilustrat cu patru miniaturi pe paginile de gardă, înfățișându-i pe evangheliști. Este primul Tetravanghel românesc ilustrat care s-a păstrat, actual el aflându-se la Biblioteca Bodleiană a Universității Oxford.^[3][4]
• În 1512 ieromonahul Macarie tipărește un Tetraevanghel slavon la Târgoviște.
• În 1551-1553 apare la Sibiu Tetraevanghelul slavo-român.
• În 1560 apare primul Tetravanghel în limba română, tipărit la Brașov de diaconul Coresi.