Thepchaiya Un-Nooh

jucător thailandez de snooker
Thepchaiya Un-Nooh
Date personale
Născut (39 de ani) Modificați la Wikidata
Provincia Nakhon Nayok, Thailanda Modificați la Wikidata
Cetățenie Thailanda Modificați la Wikidata
Ocupațiejucător de snooker[*] Modificați la Wikidata
PoreclăRachetă Thailandeză
Regele Viteză
F1
Jucător profesionist2009/2010, 2012–
Cea mai bună clasare15 (octombrie 2020)
Bani câștigați£491,574[1]
Cel mai mare break147 (de patru ori)
Turnee câștigate
Turnee1
Prezență online

Thepchaiya Un-Nooh (n. , Provincia Nakhon Nayok, Thailanda) este un jucător thailandez de snooker, cel mai rapid din circuitul mondial ca viteză de execuție.

Un-Nooh a realizat breakul maxim de patru ori în carieră.

A câștigat Snooker Shoot-Out în 2019, singurul trofeu din carieră într-un turneu de clasament.

În timpul sezonului, el trăiește în Anglia la Sheffield cu alți jucători thailandezi, cum ar fi James Wattana și Dechawat Poomjaeng.

Finalele carierei

Turnee de clasament: 2 (1 titlu)

RezultatNr.AnTurneuAdversar în finalăScor
Campion1.2019Snooker Shoot Out Holt, MichaelMichael Holt1–0
Finalist1.2019Openul Mondial Judd Trump5–10

Turnee minore: 1

RezultatNr.AnTurneuAdversar în finalăScor
Finalist1.2015Xuzhou Open Perry, JoeJoe Perry1–4

Turnee invitaționale: 4 (2 titluri)

RezultatNr.AnTurneuAdversar în finalăScor
Campion1.2015Campionatul Mondial Șase Bile Roșii Liang Wenbo8–2
Finalist1.2017Campionatul Mondial Șase Bile Roșii Mark Williams2–8
Campion2.2019Haining Open Hang, LiLi Hang5–3
Finalist2.2023Campionatul Mondial Șase Bile Roșii (2) Junhui, DingDing Junhui6–8

Turnee Pro-am: 2 (1 titlu)

RezultatNr.AnTurneuAdversar în finalăScor
Finalist1.2007Jocurile Asiei de Sud-Est (6-roșii) Phonbun, PhaitoonPhaitoon Phonbun1–4
Campion1.2011Jocurile Asiei de Sud-Est Ang Boon Chin4–1

Finale la amatori: 3 (2 titluri)

RezultatNr.AnTurneuAdversar în finalăScor
Finalist1.2007Campionatul Thailandei la amatori Saenla, SupojSupoj Saenla4–5[2]
Campion1.2008Campionatul Mondial IBSF Colm Gilcreest11–7
Campion2.2009PIOS – Event 7 Lee Page6–3

Note