Turneul celor Patru Trambuline

Una dintre particularitățile turneului este sistemul său de calificare. Spre deosebire de alte evenimente de sărituri cu schiurile în care cei mai buni 30 de concurenți din prima rundă de calificare se califica pentru a doua rundă, toate evenimentele Turneului urmează un sistem eliminatoriu, introdus pentru prima dată în sezonul 1996-1997.

Cei 50 de concurenți sunt împărțiți în 25 de perechi. Toți cei 25 de câștigători ai acestor dueluri, plus cei mai buni cinci învinși, se califica pentru a doua rundă. Teoretic, este posibil ca un concurent care termină în prima rundă pe locul al 12-lea să nu se califice pentru a doua rundă (în cazul în care pierde duelul său, cinci învinși norocoși și câștigătorii duelurilor lor au rezultate mai bune), în timp ce săritorul cu rezultatul al 49-lea se poate califica (dacă "rivalul" lui are cel mai slab rezultat). Pe de altă parte, este puțin probabil ca săritorii să fie dezavantajați de o eventuală modificare semnificativă a condițiilor meteorologice între începutul și sfârșitul primei serii. O schimbare a direcției și a vitezei vântului poate face imposibil pentru cei mai buni săritori să aibă un rezultat bun. În cazul unor condiții semnificativ mai rele în a doua jumătate a primei serii, există posibilitatea ca majoritatea celor mai buni săritori să fie eliminați. Asocierea directă a concurenților reduce impactul acestor condiții. În acest format al competiției seriile de calificare sunt apreciate la fel de bine, deoarece săritorii cu un rezultat mai bun de calificare vor avea posibilitatea de a concura împotriva unor săritori cu un rezultat mai slab. Prin urmare, nu este de ajuns pentru un săritor să fie în primii 50 în calificări (cu orice rezultat), dar este mai bine pentru el să obțină un rezultat cât mai bun posibil.

Primul săritor din concurs este cel care s-a calificat al 26-lea, urmat de perechea sa, care s-a calificat al 25-lea. Următoarea pereche e formată din cei care s-au calificat al 27-lea și al 24-lea, apoi cea formată din cei care s-au calificat al 28-lea și al 23-lea etc. Ultima pereche are ultimul săritor calificat împotriva primului săritor. Cu toate acestea, celor din primii 10 din Cupa Mondiale primesc un loc sigur în competiție și există posibilitatea să nu participe la calificări. Acest lucru ar putea însemna să existe câteva perechi puternice în partea finală a primei runde.

Dacă calificarea este amânată până în ziua de concurs, sistemul eliminatoriu nu este utilizat și concursul urmează regulile obișnuite ale Cupei Mondiale. Din acest motiv în sezonul 2007-2008 sistemul eliminatoriu a fost folosit doar la Oberstdorf.

Janne Ahonen este singurul săritor de schi care a câștigat turneul de cinci ori, cu victorii în 1998-1999, 2002-03, 2004-05, 2005-06 și 2007-08. Jens Weißflog a fost primul săritor de schi care a ajuns la patru victorii, câștigând turneele din 1984, 1985, 1991 și 1996. Helmut Recknagel și Bjørn Wirkola au câștigat trei titluri fiecare. Victoriile lui Wirkola a venit în trei ani consecutivi (1967-1969), un record încă neegalat.

Cea de a patra victorie a lui Janne Ahonen din 2005-06 a fost prima în care victoria împărțită, cu Jakub Janda, care a câștigat primul său titlu la acest turneu.

Jens Weißflog și Bjørn Wirkola au câștigat fiecare zece concursuri la Turneul celor Patru Trambuline. Janne Ahonen si Gregor Schlierenzauer sunt următorii cu 9 victorii, iar Matti Nykänen are șapte.

În 2000-01, la a 49-a ediție a turneului, Adam Małysz l-a învins pe al doilea clasat, Janne Ahonen, 104,4 puncte. Aceasta este cea mai mare diferență de câștig din istoria turneului. El a câștigat, de asemenea, toate cele patru calificări în acel an. În anul următor, Sven Hannawald a devenit primul care a câștigat toate cele patru concursuri într-un singur sezon, record ce a rezistat 16 ani, până la ediția cu numărul 66 din sezonul 2017-18 când polonezul Kamil Stoch a reușit și el să câștige toate cele 4 etape ale turneului, după care chiar în sezonul următor aceeași performanță a reușit-o și japonezul Ryoyu Kobayashi.

Germania are cele mai multe victorii, șaisprezece (dintre care unsprezece au fost înainte de 1989). Urmează Finlanda cu 15 victorii, apoi Austria cu 14 victorii și Norvegia cu 10 victorii. Cehoslovacia și unul dintre succesorii săi, Cehia au cu două victorii; următoarele țări au toate o singură victorie: Japonia, Slovenia, Polonia și URSS.

• de Site web oficial