Xanthoria parietina
Xanthoria parietina este o specie de licheni răspândită în Europa, Asia, Australia și America de Nord.[1]. Specia a fost descrisă de Carl Linné în 1753, cu numele Lichen parietinus și transferată la genul Xanthoria sub păstrarea epitetului de Theodor Magnus Fries (1832-1913), fiul lui Elias Magnus Fries, în 1860. Numele comun al speciei este Lichenul galben.
| Xanthoria parietina | |
|---|---|
.jpg) | |
| Xanthoria parietina | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Ascomycota |
| Clasă: | Lecanoromycetes |
| Ordin: | Teloschistales |
| Familie: | Teloschistaceae |
| Gen: | Xanthoria |
| Specie: | X. parietina |
| Nume binomial | |
| Xanthoria parietina (L.) Th. Fr. (1860) | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  | |
Descriere
Talul, partea vegetativă a lichenilor, este foliaceu, în formă de rozetă, de 1 – 20 cm în diametru. Talul lichenului este constituit din lobi mari, de 1 – 4 mm, aplatizați și rotunjiți la margini, cu o depresiune mică spre centru.[2] Suprafața superioară este de diferite culori: galben, portocaliu sau verzui. Partea inferioară a talului este albă sau cenușiu deschis, cu marginea gălbuie și rizoizi întunecați.[2] Structurile de reproducere ca seridii și izidii sunt absente, deși există apoteci.[3] Membrana externă a licenului din această specie este alcătuită dintr-un strat dens de hife, cu rol de protecție și de menținere a apei în corp. Grosimea talului variază în funcție de habitat: condițiile climatice și substrat. La reprezentații ce cresc în locuri umbrite talul este mai subțire. La cei ce se găsesc în locuri însorite talul este mai gros pentru a apăra algele de lumina intensă soarelui. Din aceeași cauza acești indivizi au o culoare portocalie, aproape roșie. Această culoare este indusă de prezența pigmentului perietina [4].
Simbionții fotosintetic, sau fotobionții, ai Xanthoria parietina sunt algele verzi din genul Trebouxia. În alcătuirea lichenului au fost descoperite algele Trebouxia arboricola și Trebouxia irregularis.[5] Ambii fotobionți pot viețui liber, în afara lichenului.[6] Într-un studiu, s-a demonstrat că fotobiontul ocupă 7% din volumul talului.[7] Densitatea algelor depinde de cantitatea de lumină primită de către lichen.
Ecologie
Xanthoria parietina preferă să populeze scoarța copacilor, dar poate fi găsită și pe roci.[3] Prezența excrementelor de păsări intensifică dezvoltarea lichenului pe substraturi pietroase.[8] Specia se întâlnește în păduri, livei, copaci solitari, în spațiile verzi urbane. Preferă locurile deschise, luminoase, dezvoltându-se lângă drumuri, localități.[2]
Xanthoria parietina este un lichen rezistent la poluare. Această specie poate tolera expunerea la compușii sulfului, metale grele, acumulând toxinele în tal.[9]
Această specie poate fi folosită ca bioindicator al poluării aerului.[10][11]