Welf al VII-lea
Unelte
General
Tipărire/exportare
În alte proiecte
Welf al VII-lea | |
Duce de Spoleto, Margraf de Toscana | |
Welf al VI-lea şi Welf al VII-lea la abaţia Steingaden. | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1135 |
Decedat | (32 de ani) Siena, Republica Siena(d) |
Cauza decesului | malarie |
Părinți | Welf al VI-lea[1] Uta de Cawl[*][1] |
Ocupație | conducător[*] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | margraf de Toscana (–) Duke of Spoleto[*][[Duke of Spoleto (articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia)|]] (–) |
Familie nobiliară | Dinastia Welfilor |
Modifică date / text |
Welf al VII-lea (n.c. 1135 – d. 11 sau 12 septembrie 1167), membru al Casei de Welf, a fost duce de Spoleto și margraf de Toscana de la 1160 până la moarte.
Welf a fost singurul fiu al lui Welf al VI-lea și al soției sale Uta, fiica lui Godfrey de Calw, conte palatin al Rinului.
Tatăl său a moștenit domeniile din Suabia ale familiei, incluzând importantele ținuturi Altdorf și Ravensburg, pe care i le-a dat lui Welf care s-a concentrat totuși cea mai mare parte din timp la administrarea posesiunilor din Italia. În acest timp tatăl său, Welf al VI-lea, s-a aflat în Suabia. Cei doi Welfi au sprijinit alegerea lui Frederic I Barbarossa ca rege romano-german, iar Welf-fiul l-a acompaniat pe acesta în campaniile sale din Italia începând din 1154. În 1160 împăratul Barbarossa l-a numit duce de Spoleto și margraf de Toscana. Între 1164 și 1166, el a participat la disputa feudală dintre tatăl său și Ugo de Tübingen, pe care împăratul Frederic a tranșat-o în favoarea Welfilor. De asemenea, Welf al VII-lea a participat la campania din 1167, în care malaria a devastat armata imperială și l-a forțat pe Barbarossa să se retragă dincolo de Alpi. Welf a fost una dintre victimele epidemiei de malarie și a murit la Siena. El a fost înmormântat în biserica Abației Steingaden din Bavaria, acolo unde urma să fie înmormântat și tatăl său.