Chirighiță cu aripi albe

Chirighița cu aripi albe este o pasăre migratoare. Populațiile din Europa și vestul Asiei părăsesc locurile de cuibărit de la sfârșitul lui iulie până la sfârșitul lui august și iernează în principal în Africa. Cârduri mari trec prin partea estică a Mării Azov la sfârșitul lui august și prin estul Mării Mediterane în august-septembrie; migrează în număr mic prin largul coastelor vestice ale Mediteranei, dar specia este numeroasă în Senegal în septembrie. Câteva iernează sporadic pe coastele Mării Negre. Numai indivizi ocazionali au fost raportați din când în când în timpul iernii în Europa, de ex. în Spania, însă în Maroc s-au găsit frecvent cârduri mici care iernau aici. Iarna este o pasăre comună în estul Africii, în principal în interiorul continentului, uneori pe coaste. Primăvara, cârduri mari trec prin estul Mării Mediterane, iar un număr mare trece prin nordul Mării Roșii; în nordul Golfului Aqaba au fost văzuți circa 20.000 de indivizi într-o după-amiază din 1984 și un total de 81.000 de indivizi în decursul a cinci zile în 1990.^[14]

Populațiile cuibăritoare din centrul și estul Asiei iernează în Birmania și sud-estul Chinei, mai la sud în Indonezia și Indochina până în Australia și Noua Zeelandă; păsările care iernează pe coastele Golfului Persic, în Pakistan, Sri Lanka și în alte părți din nordul Oceanului Indian pot proveni din aceste populații. Este raportată din ce în ce mai des că iernează în număr mic în India și probabil a fost adesea omisă în trecut aici. Numai un număr mic iernează în Sri Lanka, unde chirighița cu obraz alb (Chlidonias hybrida) este mult mai numeroasă decât aceasta.^[14]

În Pacificul tropical este un vizitator neobișnuit în Palau și apare accidental în insulele Mariane.^[15] Un individ în penaj nupțial a fost înregistrat în Nauru (Micronezia) în martie - aprilie 2007, aceasta fiind prima înregistrare în această insulă, dar se presupune că ar fi fost prezentă aici din decembrie 2006.^[16] Apariții accidentale rare au fost înregistrate în estul Americii de Nord și Caraibe, și excepțional pe coasta vestică a SUA (California și Alaska) și în interiorul continentului (Indiana, Ontario și Manitoba);^[14] odată a fost înregistrată în America de Sud (în sudul Braziliei în noiembrie 2008).^[17]

Chirighița cu aripi albe este una dintre câteva specii palearctice cuibăritoare a căror fenologie din cartierele de iarnă din Africa de Sud s-a modificat recent din cauza schimbărilor climatice, păsările au plecat mai devreme din Africa de Sud în 2007-2012 față de 1987-1991.^[18]

Specia nu este amenințată cu dispariția la nivel global (LC – Least Concern după criteriile IUCN).^[1][2][19]

Este foarte rar întâlnită în centrul Europei, unde cuibărește rareori sau sporadic, dar este destul de comună în unele părți din estul Europei și centrul și estul Asiei; este foarte comună (numeroasă) în stepele din Kazahstan.^[14]

Populația globală este estimată la 3.100.000-4.000.000 indivizi.^[20]

Există dovezi că populația europeană (care mai înainte a fost estimată la 200.000-510.000 de perechi, ocupând 50-74% din arealul global de reproducere) a scăzut cu până la 30% în decurs de zece ani, însă această scădere poate fi rezultatul unor deplasări ale populațiilor cuibăritoare.^[14] Estimarile după 2000 au arătat că populația europeană este mult mai mică, circa 66.600-173.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce echivalează cu 133.000-347.000 de indivizi maturi.^[19] Cele mai mari subpopulații se află în Rusia (40.000-70.000 perechi), Ucraina (15.000-45.000 perechi), Bielorusia (8.000-30.000 perechi) și Azerbaidjan (3.000-10.000 perechi).^[21]

Populațiile cuibăritoare din România după datele actuale sunt mici, estimate între 100 și 300 de perechi.^[7] Populația cuibăritoare din Republica Moldova nu a fost estimată.^[19][21]

Începând cu anii 1990 arealul speciei în Europa s-a extins spre vest. Arealul inițial al speciei din Europa cuprindea zonele estice a granițelor dintre Polonia și Bielorusia și Polonia și Ucraina, și populații izolate în Polonia, Ungaria și România. Recent s-a observat că a început să cuibărească în Danemarca, Germania și Bulgaria, cu cel puțin două încercări nereușite de cuibărire în vestul Franței. În Polonia populația cuibăritoare s-a mărit progresiv de la câteva sute de perechi înainte de 1996 până la 12.000 de perechi în 2010.^[14][22]

Populațiile din Asia nu sunt considerate a fi în declin, iar populațiile care iernează în Africa se pare că se află în creștere. Este uneori observată că cuibărește în afara arealului de cuibărit principal. De exemplu, s-a confirmat recent că cuibărește în mai multe locuri din estul Turciei, după câteva decenii de speculații că această specie s-ar reproduce aici. A cuibărit în Algeria și o dată în Noua Zeelandă (în 1973/74).^[14]

Trendul populațional este în ansamblu stabil, deși pentru unele populații trendul este necunoscut.^[1][2][20]În Europa mărimea populației este estimată a fi fluctuantă.^[1][19] Chiar dacă populațiile din România și Turcia au scăzut între 1990 și 2000, în restul Europei populațiile au rămas stabile.^[7]

Populația europeană estimată de perechi cuibăritoare.^[21]

Principalele amenințări la adresa acestei specii în Europa sunt distrugerea habitatelor și regularizare apelor în zonele umede.^[1][2] În vestul arealului său european asanarea zonelor umede a dus la declinul populațiilor, iar la est în Rusia și în Ucraina sezonul secetos de cuibărit și numărul tot mai mare de rețele de drenare reprezintă o amenințare.^[23] În Polonia această specie este amenințată de activitățile recreative care cauzează perturbări a populațiilor.^[24] În România principalele amenințări sunt pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor și perturbarea antropogenă.^[7] Această specie este susceptibilă la gripa aviară, și poate fi amenințată de viitoarele focare ale virusului.^[25] Eretele de stuf (Circus aeruginosus), cioară grivă (Corvus cornix) și cioara cu cioc mare (Corvus macrorhynchos), pescărușul sur (Larus canus) și nurca americană (Neovison vison) pot provoca daune pontelor și puilor. Multe cuiburi sunt distruse ca urmare a fluctuațiilor nivelului apelor.^[26]

• 
  Chirighița cu aripi albe după John Gould (1873). Doi adulți în penaj de vară^[27]
• 
  Chirighița cu aripi albe după John Gould (1837). Adult în penaj de vară ^[28]
• 
  Chirighița cu aripi albe după Dresser(1871). În față masculul adult în penaj de vară. În spate femela adultă în penaj de iarnă^[29]
• 
  Chirighița cu aripi albe după Dresser(1871). Juvenil de un an, în stânga un pui acoperit cu puf.^[30]
• 
  Chirighița cu aripi albe după Naumann(1885-1897). Adult în penaj de vară.^[31]
• 
  Chirighița cu aripi albe după Naumann (1885-1897). 1. Chirighiță cu aripi albe (Chlidonias leucopterus). - Adult în penaj de vară; 2. Chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybrida). - Adult în penaj de vară; 3. Chirighiță neagră (Chlidonias niger). - Femelă adultă în penaj de vară; 4. Chirighiță neagră (Chlidonias niger). - Mascul adult în penaj de vară^[31]
• 
  Chirighița cu aripi albe după Naumann (1885-1897). 1. Chirighiță cu aripi albe (Chlidonias leucopterus) - Adult în penaj de iarnă; 2. Chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybrida) - Adult în penaj de iarnă; 3. Chirighiță cu aripi albe (Chlidonias leucopterus) - Adult în penaj de tranziţie între cel de iarnă și cel de vară; 4. Chirighiță neagră (Chlidonias niger) - Adult în penaj de iarnă.^[32]
• 
  Chirighița cu aripi albe după Naumann (1885-1897). 1. Chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybrida) - Juvenil; 2. Chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybrida) – Pui acoperit cu puf; 3. Chirighiță cu aripi albe (Chlidonias leucopterus) - Juvenil; 4. Chirighiță neagră (Chlidonias niger) - Juvenil.^[33]
• 
  Chirighița cu aripi albe după The Crossley ID Guide Eastern Birds.^[34] Adult în penaj de vară (în stânga). Adult în penaj de iarnă (în dreapta)
• 
  Chirighița cu aripi albe în Polonia
• 
  Chirighița cu aripi albe în zbor

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Chirighiță cu aripi albe

Wikispecies conține informații legate de Chirighiță cu aripi albe

• Chirighiță cu aripi albe Chlidonias leucopterus. SOR Arhivat în 25 aprilie 2019, la Wayback Machine.
• Chlidonias leucopterus Chirighiță cu aripi albe. SOR Arhivat în 25 aprilie 2019, la Wayback Machine.
• Chirighiță cu aripi albe / Chlidonias leucopterus. RomBird
• White-winged Tern Chlidonias leucopterus. The Internet Bird Collection (IBC). Video
• White-winged Tern Chlidonias leucopterus. eBird
• White-winged Tern (Chlidonias leucopterus). BirdGuides
• Guifette leucoptère Chlidonias leucopterus - White-winged Tern. Oiseaux.net
• Guifette leucoptère Chlidonias leucopterus - White-winged Tern. Photos, Oiseaux.net.
• Белокрылая крачка Chlidonias leucopterus (Linnaeus, 1758). Птицы Казахстана Arhivat în 25 februarie 2018, la Wayback Machine.
• Chlidonias leucopterus (Temminck, 1815) - Белокрылая крачка. Позвоночные животные России Arhivat în 21 septembrie 2021, la Wayback Machine.