Domiciliul copilului
Domiciliul minorului este, conform prevederilor legale, la domiciliul părinților săi[1]. Pentru cazurile în care părinții locuiesc separat domiciliul minorului este acela unde acesta își are reședința statornică[1]. Pentru părinții divorțați, în cazul custodiei unice, domiciliul minorului este la părintele care a primit încredințarea minorilor prin hotărâre judecătorească definitivă[2]. În cazul custodiei comune (când ambii părinți exercită autoritatea părintească în comun, locuința minorului este stabilită de către judecător, odată cu desfacerea căsătoriei, la unul dintre cei doi părinți[3] iar în situații excepționale locuința poate fi stabilită la alte persoane din familia extinsă a minorului sau la o instituție de ocrotire[4]. În toate aceste cazuri domiciliul minorului este acolo unde instanța a stabilit locuința minorului.
În cazul în care părinții locuiesc separat iar minorul locuiește preponderent la unul dintre ei (cazul custodiei comune legale) părintele cu care copilul locuiește în mod statornic se numește părinte rezident iar părintele cu care minorul locuiește din când în când se numește părinte nerezident.
Suport legal
Legislația românească în materie
Recomandările Comisiei Europene privind Legislația Familiei
Prevederi din alte legislații
Este interesantă abordarea legiuitorului francez (noul Cod Civil fiind inspirat din codul civil francez și cel Quebecului[6]) cu privire la domiciliul alternativ al minorului: