Gaură neagră supermasivă

Găurile negre supermasive au proprietăți care le deosebesc de clasificările de masă inferioară. În primul rând, densitatea medie a unei găuri negre supermasive (definită ca masa găurii negre împărțită la volum în raza Schwarzschild) poate fi mai mică decât densitatea apei în cazul unor găuri negre supermasive.^[7] Acest lucru se datorează faptului că raza Schwarzschild este direct proporțională cu masa sa. Întrucât volumul unui obiect sferic (cum ar fi orizontul de eveniment al unei găuri negre care nu se rotește) este direct proporțional cu cubul razei, densitatea unei găuri negre este invers proporțională cu pătratul masei și deci găurile negre cu masă mai mare au o densitate medie mai mică.^[8] În plus, forțele mareice aflate în imediata apropiere a orizontului evenimentului sunt semnificativ mai slabe pentru găurile negre supermasive. Forța mareică asupra unui corp la orizontul evenimentului este de asemenea invers proporțională cu pătratul masei:^[9] o persoană de pe suprafața Pământului și una la orizontul evenimentului a unei găuri negre de 10 milioane M_☉ experimentează aproximativ aceeași forță mareică între cap și picioare. Spre deosebire de găurile negre cu masa stelară, nu s-ar putea observa o forță mareică semnificativă decât foarte adânc în gaura neagră.^[10]

Unii astronomi au început să eticheteze găuri negre de cel puțin 10 miliarde M_☉ drept găuri negre ultramasive.^[11][12] Cele mai multe dintre acestea (cum ar fi TON 618) sunt asociate cu quasari cu mare încărcătură energetică.

Există mai multe teorii pentru formarea găurilor negre de această mărime. Cea mai probabilă este acumularea înceată de materie a unei găuri negre de mărime normală.

Altă teorie implică un nor gigantic de gaz care suferă un colaps și se transformă într-o stea relativistă de mărimea a câtorva sute de mii de sori. Mai târziu steaua ar deveni instabilă din cauza perturbațiilor produse de perechile electron-pozitron din nucleul ei, nucleu care apoi s-ar transforma direct într-o gaură neagră, fără a mai exploda, astfel ca să se conserve masa.

În prezent se pare că există un decalaj în distribuția de masă observată la găurile negre. Masa minimă a unei găuri negre supermasive este de mărimea a 33 de mase solare.

La data de 10 aprilie 2019 EHT („Event Horizon Telescope“) a prezentat public prima fotografie a unei găuri negre. Gaura neagră se află în interiorul galaxiei superactive Messier 87 (M87), la 55 milioane de ani-lumină de pămȃnt. Pentru realizarea acestei performanțe deosebite 8 telescoape, răspȃndite pe tot globul, au fost cuplate și sincronizate, realizȃndu-se practic un telescop gigantic cu o lentilă de dimensiunea pămȃntului. Observațiile s-au desfășurat pe parcursul anilor 2017, 2018 și 2019, fotografiile fiind asamblate în final cu ajutorul unor aparate speciale într-o imagine unică. Coordonarea celor 8 telescoape s-a făcut sub egida EHT („Event Horizon Telescope“).

• Gaură neagră

• Black Holes: Gravity's Relentless Pull Arhivat în 17 mai 2008, la Wayback Machine. Award-winning interactive multimedia Web site about the physics and astronomy of black holes from the Space Telescope Science Institute
• Images of supermassive black holes
• NASA images of supermassive black holes
• ESO video clip of stars orbiting a galactic black hole
• Star Orbiting Massive Milky Way Centre Approaches to within 17 Light-Hours ESO, October 21, 2002
• Images, Animations, and New Results from the UCLA Galactic Center Group
• Washington Post article on Supermassive black holes
• Video (2:46) – Simulation of stars orbiting Milky Way's central massive black hole
• Video (2:13) – Simulation reveals supermassive black holes (NASA, October 2, 2018)