Neo-Aramaică occidentală (Ma'alula în Siria) — dialecte vorbite actual
Aramaice orientale:
Aramaică biblică - moartă
Aramaică hatrană - moartă
Siriacă - dialecte vorbite actual
Aramaică iudeo-babiloneană medie - moartă, folosită ca limbă liturgică și scolastică în iudaism, alături de ebraică (Talmudul babilonean, rugăciuni, Kabala)
Neo-Aramaică chaldeeană (Alqosh) — dialecte vorbite actual
Neo-Aramaică asiriană (Urmia și Hakkari în Turcia) — dialecte vorbite actual
Araba egipteană: vorbită de aproape 76 de milioane de egipteni, fiind, varietatea înțeleasă poate cel mai mult, datorită popularitații filmelor și emisiunilor de televiziune egiptene.
Araba magrebină (araba algeriană, marocană, tunisiană și malteză și dialectul libian din vest). Dialectele marocan și algerian sunt vorbite de câte 20 de milioane de oameni.
Araba levantină (dialectul sirian, libanez și palestinian de vest, iordanian din vest și araba cipriotă maronită).
Araba mesopotamiană (vorbită în Irak, Anatolia, estul Siriei, Khuzistan) cu diferențe mari între dialectele gilit din sud, și dialectele mult mai conservatoare qeltu, dialectele din zonele nordice.
Araba din estul Peninsulei Arabe (estul Arabiei Saudite, Irakul de vest, Siria de est, Iordania și regiuni din Oman).
Araba din Golf sau Khalīji (Bahrein, Provincia Saudită de Est, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Oman).
Araba siciliană (Sicilia, sudul Italiei până în sec XIV).
Malteza, care se vorbește în insula mediteraneană Malta, este singura care s-a format ca limbă de sine-stătătoare, cu norme literare independente. Pe lângă fonologie, malteza se aseamănă destul de mult cu varietățile urbane ale arabei tunisiene, deși, pe parcursul istoriei, limba a adoptat numeroase împrumuturi, trasături fonetice și fonologice, dar și câteva tipare gramaticale din italiană, siciliană și engleză. De asemenea, este singura limbă semitică care se scrie în alfabetul latin.