Lycoperdon pyriforme

• Corpul fructifer: are o grosime 3-5 (6) cm cu o înălțime maximă de 8-9 cm, având un aspect de pară, cu partea de sus globuloasă, în vârf aproape cocoșată, subțiată spre bază cu aspectul unui trunchi. Peridia nu prea groasă (înveliș al corpului de fructificație la unele ciuperci)^[9] este acoperită în tinerețe cu niște granulații și țepi fini care cad în curând, lăsând în urmă o structură moale și netedă. Cu avansarea la vârstă capătă o consistență asemănătoare hârtiei și se rupe la bătrânețe în forma unei găuri rotunjoare la vârf, astfel încât sporii maturi au posibilitatea de a scăpa în aer liber și răspândiți de vânt. Coloritul este pe exterior inițial albicios care schimbă cu avansarea la maturitate de la crem albicios la pal maroniu. Interiorul fertil (partea globuloasă) este la început de asemenea alb, apoi brun-gălbui, măsliniu până brun-măsliniu, gleba uscând cu timpul, devenind mai întâi o masä asemănătoare vatei și, uscând mai departe, la sfârșit praf (= sporii).
• Piciorul: nu are picior adevărat. Prelungirea cilindrică face parte din corpul fructifer. Această parte a ciupercii este sterilă și rămâne albă. Cordoane albe ale miceliului fixez ciuperca în pământ.
• Carnea (gleba): este la exemplarele tinere fermă, compactă și albă. Gleba se decolorează însă repede, începând în centrul părții de sus, devenind din ce în ce mai brună-măslinie și pulverulentă. Mirosul este ceva ierbos (dispare după tăiere), gustul exemplarelor tinere plăcut. Buretele este adesea dăunat de Epicoccum nigrum, o specie fungidă patogenă.
• Caracteristici microscopice: are spori rotunjori, netezi, fără peduncul și, cu o mărime de 3,5-4,5 microni, destul de mici. Pulberea lor este brun-măslinie.^[6][7][8]

• 
  L.pyriforme, suprafață
• 
  L. pyriforme, secțiune longitudinală
• 
  L. pyriforme tineri
• 
  L. perlatum bătrâni
• 
  L. pyriforme, infectat cu Epicoccum nigrum
• 
  L. pyriforme crescând din sol humos

Para cerbului poate fi confundată cu alte soiuri ale genului sau celor strâns înrudite, cu toate comestibile, cum sunt Bovista aestivalis sin. Lycoperdon ericetorum,^[10] Bovista plumbea,^[11] Lycoperdon candidum sin. pedicellatum,^[12] Lycoperdon echinatum,^[13] Lycoperdon ericaeum,^[14] Lycoperdon excipuliforme,^[15] Lycoperdon marginatum (se spune că ar conține substanțe psiho-active),^[16] Lycoperdon molle,^[17] Lycoperdon nigrescens sin. foetidum,^[18] Lycoperdon pedicellatum,^[19] Lycoperdon perlatum,^[20] Lycoperdon pratense sin. Vascellum pratense,^[21] Lycoperdon utriforme,^[22] Lycoperdon umbrinum,^[23] sau Calvatia cretacaea,^[24] dar, de asemenea, cu forme deschise ale otrăvitorului Scleroderma citrinum sin. vulgare.^[25]

• 
  Bovista aestivalis
• 
  Bovista plumbea
• 
  Lycoperdon candidum
• 
  Lycoperdon echinatum
• 
  Lycoperdon excipuliforme
• 
  Lycoperdon marginatum
• 
  Lycoperdon nigrescens sin. foetidum

• 
  Lycoperdon molle
• 
  Lycoperdon perlatum
• 
  Lycoperdon pratense
• 
  Lycoperdon utriforme
• 
  Lycoperdon umbrinum

Pe vremuri, praful buretelui sau carnea, uscată în stadiu tânăr și apoi frământată, a fost aplicată (dar și cel ale altor soiuri comestibile din acest gen) ca antihemoragic^[26][27] și, de asemenea, ca antiseptic (până astăzi la țară).^[28][29]

Para cerbului este comestibilă și delicată cât culoarea glebei este complet albă, dar nu se potrivește cu fierberea ei, devenind vâscoasă. Înainte de preparare, la fel ca la cașul ciorii, cuticula trebuie să fie îndepărtată (merge cu ușurință) deoarece are o textură tare, ca de piele. Mai departe, ciuperca nu se spală niciodată, deoarece interiorul ei se comportă ca un burete, va absorbii apa, astfel compromițând prelucrarea ulterioară a ciupercii.^[30]