Pierre Corneille

dramaturg francez
Pierre Corneille
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Rouen, Franța[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Înmormântatéglise Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye[*][[église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye (church located in Oise, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriThomas Corneille[*][[Thomas Corneille (French dramatist (1625-1709))|​]][8]
Antoine Corneille[*][[Antoine Corneille (poet francez)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie de Lampérière[*][[Marie de Lampérière (28 Aug 1617 -)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiPierre Corneille[*][[Pierre Corneille |​]] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg
poet
traducător
scriitor
jurist-poet[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9][10] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materlycée Pierre-Corneille[*][[lycée Pierre-Corneille (public school in Rouen, France)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Pierre Corneille (n. , Rouen, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.

Biografie

Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.

Opere

  • Mélite (1629, prima lucrare, comedie)
  • Clitandre ou l’Innocence persécutée (1631)
  • La Veuve (1632)
  • La Galerie du Palais (1633)
  • La Suivante (1634)
  • La Place royale (1634)
  • Médée (1635)
  • L’Illusion comique (1636)
  • Le Cid (1637)
  • Horace (1640)
  • Cinna ou la Clémence d'Auguste (1641)
  • Polyeucte (1642)
  • Le Menteur (1644)
  • La Mort de Pompée (1643)
  • Rodogune (1644)
  • La Suite du Menteur (1645)
  • Théodore (1646)
  • Héraclius (1647)
  • Don Sanche d’Aragon (1649)
  • Andromède (1650)
  • Nicomède (1651)
  • Pertharite (1651)
  • Œdipe (1659)
  • La Toison d'or (1660)
  • Sertorius (1662)
  • Sophonisbe (1663)
  • Othon (1664)
  • Agésilas (1666)
  • Attila (1667)
  • Tite et Bérénice (1670)
  • Psyché (1671)
  • Pulchérie (1672)
  • Suréna (1674)

Note

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pierre Corneille