Tiraspol

Numele provine de la Tyras, denumirea antică și medievală a Nistrului, și polis, însemnând deci „orașul, cetatea Nistrului”.

Istoria apartenenței statale

Republica Moldova 1991–
Нистрения / Transnistria 1990–
URSS 1944–1991
România 1941–1944
URSS 1922–1941
RSS Ucraineană 1921–1922
Republica Populară Ucraineană 1917–1921
Republica Rusă 1917
Imperiul Rus 1792–1917

După războiul ruso-austro-turc din anii 1787–1792 d.Hr., a fost semnat Tratatul de la Iași, conform căruia Imperiul otoman ceda Imperiului țarist regiunea dintre rîurile Bug și Nistru, cunoscută ca regiunea Oceacov.

Pentru întărirea noii frontiere de stat a Imperiului țarist, în 1792, pe malul stîng al râului Nistru, la cererea generalului Aleksandr Suvorov, a fost construită Cetatea Tiraspolului de arhitectul François Sainte de Wollant. În jurul cetății a fost fondat orașul Tiraspol, la porunca împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei. După apariția orașului Tiraspol, mulți locuitori ai satului Sucleia s-au mutat în localitatea urbană, astfel populația orașului, în 1795, era de 2.500 locuitori.

Orașul Tiraspol, inițial, era centrul administrativ al regiunii Oceacov (Oceac), iar din 1806 a fost inclus în gubernia Herson. În 1816, populația orașului număra 5.300 locuitori.

După anexarea Basarabiei, în 1812, Tiraspolul pierde statutul său de important centru militar, iar în anul 1835 Cetatea Tiraspolului a fost desființată, însă orașul continua să crească și să se dezvolte. Colonizarea germanilor pontici a generat o creștere demografică, economică și culturală. În anul 1848 a fost înființată Dieceza de Tiraspol.

În anul 1867 a fost construită calea ferată care lega Tiraspolul și Odesa, iar în 1873 calea ferată spre Chișinău.

Primul Război Mondial a încetinit dezvoltarea orașului. În 1918, Basarabia s-a unit România, iar Nistrului din nou i-a revenit rolul de frontieră. În perioada 1929-1940, Tiraspolul este capitala Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În această perioadă, în Tiraspol sunt construite numeroase fabrici, uzine și instituții de învățămînt.

În 1940, Basarabia este anexată la URSS, iar RASSM devine parte componentă omogenă a RSSM-ului cu capitala la Chișinău, Tiraspolului revenindu-i doar rolul de centru raional a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Tiraspolul se dezvoltă într-un ritm foarte rapid până la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, când orașul avea o populație record de peste 200 mii locuitori.

Odată cu căderea URSS-ului și declararea independenței Republicii Moldova, la 27 august 1989, regiunea din stânga Nistrului, din cauza contradicțiilor lingvistice apărute, și-a proclamat, în 2 septembrie 1990, independența față de Republica Moldova, iar orașul Tiraspol a devenit capitala autoproclamatei „Republici Moldovenești Nistrene” (RMN).

În contextul invaziei ruse a Ucrainei, au avut loc în Tiraspol o serie de explozii pe 25 aprilie 2022, în jurul orei 17:45, în sediul birourilor „Ministerul Securității Statului” local și al filialei „Serviciului Federal de Securitate” rus din Transnistria.^[6] Acestea nu au făcut victime și au fost etichetate de autoritățile ucrainene drept operațiune sub steag fals a FSB-ului.^[7]

La marginea de nord a municipiului este amplasată vâlceaua Colcot, o arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.^[8]

Tiraspolul este al doilea ca mărime oraș din Republica Moldova (după Chișinău) și cel mai mare din stânga Nistrului. Conform recensământului efectuat de autoritățile rebele nistrene, în noiembrie 2004, numărul locuitorilor din Tiraspol era 159.163 persoane, dintre care:

• Populație urbană: 158.070 locuitori
• Populație rurală: 1.094 locuitori

Luând în considerare faptul că înalta densitate a populației din sudul orașului Tiraspol și, practic, lipsa de hotare a acestuia cu localitățile adiacente, în Transnistria a apărut conceptul de Aglomerație Tiraspol–Tighina, cu aproximativ 250-300.000 locuitori comuni. Orașul Bender se află în partea dreaptă a Nistrului, însă, în urma războiului armat din 1992, a fost ocupat și de atunci este subordonat Tiraspolului. Aceste 2 orașe vecine, care formează o aglomerație comună, sunt unite între ele cu linii de troleibuze și autobuze. La sudul Tiraspolului mai este o localitate cu peste 10.000 locuitori, care se numește Sucleia și care a fost comasată încă pe la 1980. Chiar și locuitorii din regiune, uneori, nu știu până unde sunt hotarele Tiraspolului și de unde începe Sucleia.

Orașele Tiraspol și Tighina, despre unirea cărora se vorbește de mai bine de 40 ani, alcătuiesc o sistem comun de productivitate intensivă și relații culturale. Pe lângă troleibuze, între cele mai mari 2 orașe din Transnistria mai funcționează și linia de maxi-taxi nr. 20. În Bender sunt situate filialele multor instituții de învățământ ale Tiraspolului, printre care se numără și filiala Universității de Stat din Transnistria. Pentru aceste 2 orașe este specifică migrarea reciprocă a locuitorilor.

Sistemul unic de transport (autobuze și maxi-taxi) face legătura dintre Tiraspol și localitățile adiacente cum sunt Sucleia, Caragaș, Tîrnauca, etc.

Structura etnică și lingvistică

În anul 1897, în orașul Tiraspol locuiau 31.616 persoane care se clasificau, pe limbi, în felul următor^[9]:

În anul 1926, în orașul Tiraspol locuiau 29.700 persoane care se clasificau, pe etnii, în felul următor:

Conform recensământului sovietic din anul 1939, populația orașului era de 43.676 locuitori, distribuită astfel:^[10]

2004

Conform recensământului neoficial, 90,4% din locuitorii orașului dețin "cetățenie" transnistreană, însă o parte din ei mai au și o a doua cetățenie: Republica Moldova – 16,2%, Federația Rusă – 16,1% sau Ucraina – 12,4%.

Orașul Tiraspol este membru al Întrunirii Internaționale a capitalelor și marelor orașe și a Clubului Internațional al Mării Negre.

În Tiraspol lucrează reprezentanți ai următoarelor organizații internaționale:

• Misiunea OSCE-ului în Republica Moldova (oficiul Tiraspol)
• Comitetul Internațional pentru diplomație socială
• Asociația Internațională a activiștilor culturii și artei

Consulate

Țară	Adresă	Telefon
Belarus	str. 25 octombrie, nr. 114
Rusia	str. 25 octombrie, nr. 15	95539
Ucraina	str. 25 octombrie, nr. 114	81905

• Mihail Larionov (1881 - 1964), pictor;
• Nikolai Zelinski (1861 - 1953), chimist;
• Olga Bîkova (1922 - 1999), activistă comunistă;
• Alexandru Nicolschi (1915 - 1992), activist comunist, torționar al Securității;
• Vladislav Grosul (1939 - 2022), istoric
• Felix Kreichman (n. 1949), om politic
• Vladimir Beliaev (n. 1965), om politic;
• Maia Parnas (n. 1974), politiciană transnistreană
• Eugen Hmaruc (n. 1977), fotbalist;
• Alexandru Popovici (n. 1977), fotbalist;
• Alexandru Covalenco (n. 1978), fotbalist;
• Oleg Ichim (n. 1979), fotbalist;
• Stanislav Ivanov (n. 1980), fotbalist;
• Aleksandr Martînov (n. 1981), om politic;
• Andrei Corneencov (n. 1982), fotbalist;
• Serghei Pașcenco (n. 1982), fotbalist;
• Evgheni Pațula (n. 1983), fotbalist;
• Igor Picușceac (n. 1983), fotbalist;
• Serghei Alexeev (n. 1986), fotbalist;
• Stanislav Namașco (n. 1986), fotbalist;
• Alexandra Bocancea (n. 1989), fotbalistă;
• Alexandru Pașcenco (n. 1989), fotbalist;
• Anatol Cheptine (n. 1990), fotbalist;
• Constantin Mandrîcenco (n. 1991), fotbalist;
• Valeria Lukyanova (n. 1992), fotomodel;
• Valeriu Ciupercă (n. 1992), fotbalist;
• Violeta Mițul (1997 - 2023), fotbalistă.

• 
  Monumentul lui Lenin în fața Casei "Guvernului" și a Sovietului Suprem al republicii separatiste.
• 
  Casa Sovietelor, totodată sediul Sovietului orășenesc.
• 
  Monumentul lui Suvorov
• 
  Piața Suvorov
• 
  Piața Suvorov în timpul unei parade.
• 
  Teatrul orășenesc
• 
  Catedrala din Tiraspol
• 
  Tiraspolul și Nistrul pe timp de iarnă.
• 
  Hotelul „Aist”
• 
  Clădire sovietică.
• 
  Blocuri locative tipice (denumite "hrușciovka", din perioada sovietică).
• 
  Troleibuz în Tiraspol
• 
  Stadionul "Sheriff"
• 
  Nistrul prin zonă