Vasile C. Osvadă
| Vasile Osvadă | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 9 septembrie 1875 Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria |
| Decedat | 16 ianuarie 1931 Municipiul Cluj |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria România |
| Ocupație | Economist |
| Activitate | |
| Alma mater | Academia Comercială din Viena |
| Cunoscut pentru |
|
Modifică date / text  | |
Vasile Osvadă (n. 9 septembrie 1875, Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria – d. 16 ianuarie 1931, municipiul Cluj)[1] a fost un economist și înalt funcționar bancar român,[2] precum și publicist în domeniul financiar-bancar,[3] cunoscut pentru contribuțiile sale în planul managementului financiar bancar și în cel al literaturii de specialitate.[2]
A fost un profesionist deosebit de activ în promovarea și concretizarea ideilor cooperatiste, în procesul de reformă al băncilor românești și în organizarea uniunii bancare „Solidaritatea” [2] și a contribuit la afirmarea și dezvoltarea publicisticii economice românești.[4]
S-a implicat, de asemenea, în activitatea unionistă de la începutul secolului XX,[5] precum și în aceea de organizare a unui corp al voluntarilor ardeleni și bucovineni în timpul Primului Război Mondial.[6][7]
Primii ani
A fost fiului unui notar comunal. A urmat liceul la Blaj și Brașov,[1] absolvind, ulterior, Academia Comercială din Viena.[2]
Cariera
Economistul
A ocupat funcția de director executiv al băncii „Agricola” din Hunedoara,[2] după ce, mai întâi, a fost funcționar la banca „Steaua” din Petrovaselo și contabil la banca hunedoreană „Corvineana”.[3] În Orăștie a ocupat funcția de director al Reuniunii Proprietarilor de Vite.[8]
S-a remarcat în publicistica de factură financiar-bancară datorită articolelor sale din „Revista economică”[3] (Sibiu),[1] activând îndeosebi în problematica extinderii și diversificării cooperației în mediul rural[3] și a a contribuit efectiv la întemeierea cooperativelor de credit în satele Transilvaniei.[8]
Împreună cu colaboratori, precum Gavril Todică (contabil șef la banca „Georgeana”), a editat primul periodic românesc de profil din Transilvania – numit „Tovărășia”. Acesta a apărut săptămânal în perioada 1905 și 1911, a avut un conținut predominant cooperatist și[3] a fost un supliment economic al ziarului „Libertatea” din Orăștie. Sprijinitori – ai acestui demers, au mai fost Ștefan Erdelyi, Ioan Moța.[8]A mai colaborat la „Tribuna” (Sibiu și Arad), „Foaia de Duminică” (Timișoara), „Lupta” (Budapesta),[1] „Libertatea”.[8]
A activat în cadrul secției economice a „Astrei”, editând (în calitatea de membru al acesteia, cu scopul sprijinirii evoluției mișcării cooperatiste), în anul 1907, lucrările „Legea tovarășilor” și „Băncile populare din România”, precum și, în 1912[3], studiul comparat de analiză a mișcării cooperatiste din Ungaria, Bucovina și România „Mișcarea cooperatistă”.[9] Tot în 1907 a conceput, în numele Astrei, un proiect care prevedea organizarea uneia sau a mai multor centrale pentru tovărășiile agricole. Deoarece Astra nu a avut fonduri pentru scopul respectiv, planul nu a fost concretizat.[10] Tot Astra l-a trimis, în 1913, în România, pentru a studia organizarea cooperației din Regat.[11]
S-a numărat printre cei care au inițiat și au susținut asociația funcționarilor români de bancă. A susținut, de asemenea, reforma instituțiilor de credit,[9] modernizarea și rentabilizarea acestora,[12] precum și existența unei bănci naționale de asigurare.[9]
Omul politic
În perioada Primului Război Mondial a servit în Armata Austro-Ungară cu gradul de sublocotenent, fiind făcut prizonier de război pe frontul din Rusia (1916-1917). Înrolat ca voluntar în Primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia, a ajuns în Regatul României. S-a aflat printre cei care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.[1] și a fost membru ales al Marelui Sfat Național Român.[13] Datorită activității sale anterioare în domeniile financiar și cel agrar, a ocupat, după 1 decembrie 1918, postul de secretar al resortului de agricultură al Consiliului Dirigent . Din această poziție a fost unul dintre artizanii proiectului de reformă agrară din Transilvania și Banat.[9]
În perioada 21 octombrie 1926 – 23 iunie 1927 a fost primar al municipiului Cluj[1] (interimar).[14]
A fost membru în consiliul de administrație al Institutului de Arte Grafice „Ardealul” din Cluj.[1]
Este înmormântat în Cimitirul Central din Cluj.[1]
Referințe
Bibliografie
- Dobrescu, Vasile; Pregătirea intelectuală a funcționarilor instituțiilor de credit românești din Transilvania până la 1918 Arhivat în , la Wayback Machine.; The Proceedings of the „European Integration - between Tradition and Modernity” Congress; Editura Universității „Petru Maior”, Volume Number 1, 2005; ISSN 1844-2048; pp. 626–642.
- Șandru, Dumitru; Cooperația românească de credit până la Marea Unire; Buletin științific, Nr. 16/2007, Universitatea Mihail Kogălniceanu; Iași; pp. 441–448.
- Literatură suplimentară
- Dobrescu, Vasile; Funcții și funcționalități in sistemul de credit românesc din Transilvania până la Primul Război Mondial; Editura Universității „Petru Maior” Târgu-Mureș; Târgu Mureș; 2006; ISBN 978-973-7794-46-8
Vezi și
Legături extrne
- Daniel Lăcătuș, Presa din Hunedoara. Contribuții privind jurnalismul de investigație; Ed. Stef, Iasi, 2016.