Al-Hasakah

Al-Hasaka
الحسكة
Hasaka - Hasake
—  Oraș  —
Al-Hasakah

Al-Hasaka se află în Siria
Al-Hasaka
Al-Hasaka
Al-Hasaka (Siria)
Poziția geografică
Coordonate: 36°30′42″N 40°44′32″E ({{PAGENAME}}) / 36.51167°N 40.74222°E

Țară Siria
GuvernoratGuvernoratul Al-Hasaka
Districtele SirieiAl-Hasakah District[*][[Al-Hasakah District (district (mantiqah) administratively belonging to Al-Hasakah Governorate, Syria)|​]]
Subdistrict al Siriei[*]Al-Hasakah Subdistrict[*][[Al-Hasakah Subdistrict (Al-Hasakah Subdistrict article)|​]]

Altitudine300 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total188.160 locuitori

Fus orarUTC+2

Localități înfrățite
 - MardinTurcia

Prezență online

Al-Hasakah (arabă الحسكة, kurdă Hesîçe, siriacă ܚܣܟܗ), cunoscut și ca Al-Hasakeh, Al-Hasaka sau pur și simplu Hasakah, este reședința guvernoratului Hasaka și este situată în partea de nord-est a Siriei.[1] Cu o populație de 188.160 de locuitori în 2004, Al-Hasakah se numără printre cele mai mari zece orașe din Siria și cel mai mare din guvernorat. Acesta este centrul administrativ al unui sub-district „nahiyah” format din 108 localități cu o populație combinată de 251.570 în 2004.

Al-Hasakah are o populație diversă etnică din kurzi, arabi și asirieni, chiar și un număr mai mic de armeni. Al-Hasakah se află la 80 km sud de orașul de frontieră turcă Qamishli. Râul Khabur, un afluent al râului Eufrat, curge prin oraș, în jos de la Ras al-Ayn, un alt oraș de graniță. Râul Jaghjagh se varsă în râul Khabur la Al-Hasakah.

Istorie

În centrul orașului, un tell este identificat de Dominique Charpin ca locația orașului Qirdahat.[2] O altă posibilitate este că situl vechiului oraș aramean a fost Magarisu, menționat de regele asirian Ashur-bel-kala, care a luptat cu Arameenii în apropierea orașului.[3] Etimologia lui Magarisu este aramaică (din drojdie de rădăcină) și înseamnă "pământ de pășune.[4] Orașul era capitala statului Aramean al Bit-Yahiri, invadat de regii asirieni Tukulti-Ninurta II și Ashurnasirpal II.[5] Exploziile din materialele descoperite descoperite datează din epocile asiatice, bizantine și islamice. Ultimul nivel de ocupație sa încheiat în secolul al XV-lea.[6]

Referințe

Legături externe