Antracit
Antracitul (greacă Ανθρακίτης, mot-a-mot "o formă de cărbune"; de la Anthrax [Άνθραξ], cărbune), este o varietate de cărbune superior, de culoare neagră, luciu semimetalic și spărtură concoidală, caracterizat prin cel mai mare conținut procentual de carbon (92-98%) și cele mai puține impurități dintre toți cărbunii. Are putere calorifică mare (8 200-9 000 kcalorii).[1] Dintre toți cărbunii, dă cea mai multă căldură și cel mai puțin fum.[2] Deoarece antracitul se găsește la adâncimi foarte mari, el este foarte greu de extras.[3]
Antracitul mai este definit și ca sediment organic natural de culoare neagră cu o putere calorifică de peste 23 860 kJ/kg (5 700 kcal/kg) în stare fără cenușă, cu generarea unui conținut de umezeală la o temperatură de 30°C și umiditate relativă a aerului de 96%, cu o reflectanță medie aleatorie a vitrinitului de cel puțin 0,6.[4] Conține în general mai puțin de 10 % materii volatile.[5]
În România
În România, antracitul se găsește lângă localitatea Schela, în județul Gorj.[1] Fosta mină de cărbune, care a fost deschisă în 1891, a fost închisă pentru că și-a terminat rezerva. La circa 800 m de mina închisă, sub un platou de 2 hectare, se mai află o rezervă de circa 3 milioane de tone de antracit, dar nimeni nu redeschide exploatarea.[6]
Antracit se găsește și la Anina, județul Caraș-Severin, unde era extras alături de huilă, într-una din cele mai adânci mine din Europa. Deși mina a fost închisă în 2007, se estimează că ar mai fi rezerve pentru încă 100 de ani de exploatare.[necesită citare]
Note
Bibliografie
- Mineralogie, Virgil Ianovici, Victoria Stiopol, Emil Constantinescu, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1979, p.19
Legături externe
- „antracit” la DEX online
