Calendarul iranian

Calendarele iraniene (persană گاه‌شماری ایرانی Gâhshomâriye Irâni) s-au succedat de peste două milenii în Iran (Persia). Fiind și unul dintre cele mai vechi calendare, calendarul iranian a fost modificat de mai multe ori de-a lungul timpului din considerente administrative, climatice și religioase.

Deși dovezi ale tradițiilor calendaristice în Iran există încă din cel de-al doilea mileniu î.Hr., înainte de nașterea lui Zarathustra, cunoscut și ca Zoroastru, cel mai timpuriu calendar conservat în întregime datează din perioada Imperiului ahemenid. Perșii au fost printre primii care au folosit un calendar solar, iar soarele a fost dintotdeauna un simbol important în cultura iraniană, aflat în strânsă legătură cu tradițiile legate de Cirus cel Mare.^[2]

Calendarul persan antic

Calendarul persan antic era lunisolar, asemănător celui babilonian, cu douăsprezece luni a câte treizeci de zile fiecare; zilele erau numerotate, dar nu și denumite. Lunile aveau denumiri legate de festivalurile sau activitățile anului pastoral și erau împărțite în două sau trei intervale, în funcție de fazele lunii. O a treisprezecea lună era adăugată la câte șase ani pentru a menține calendarul sincronizat cu anotimpurile.

În următorul tabel sunt prezentate lunile persane antice.^[3]

Calendarul zoroastrian

Primele calendare bazate pe cosmologia zoroastriană au apărut spre sfârșitul perioadei aheminide și au evoluat de-a lungul secolelor, însă denumirile lunilor s-au modificat puțin până astăzi. Imperiul Aheminid unificat avea nevoie de un calendar iranian unic, iar unul a fost conceput conform tradițiilor egiptene, cu 12 luni a câte 30 de luni, fiecare dedicată unei yazata (divinitate), și patru diviziuni asemănător săptămânii semitice. Patru zile din lună erau dedicate lui Ahura Mazda și șapte erau denumite după Amesha Spentas. Treisprezece zile erau denumite după Foc, Apă, Soare, Lună, Tiri și Geush Urvan (sufletul tuturor animalelor), Mithra, Sraosha c, Rashnu (Judecătorul), Fravashi, Bahram (yazata victoriei), Raman (Ramesh însemnând pace) și Vata (yazata vântului). Trei erau dedicate divinităților feminine, Daena (yazata religiei), Ashi (yazata norocului) și Arshtat (yazata dreptății). Cele patru rămase erau dedicate lui Asman (stăpânul cerurilor sau al raiului), Zam (pământ), Manthra Spenta (Cuvântul sacru și darnic) și Anaghra Raocha ('Lumina nesfârșită' a paradisului).^[4]

Denumirile lunilor și versiunile lor moderne sunt date în tabelul următor.

Cucerirea musulmană

În 637, Persia este cucerită de armatele califului Umar după câteva mari bătălii, care Persiei a dus la sfârșitul dinastiei Sassanide și la sfârșitul Zoroastrismului. De-a lungul timpului, majoritatea iranienilor s-au convertit la Islam, iar calendarul adoptat de conducătorii musulmani a fost de asemenea impus.

Calendarul Jalali

În secolul al XI-lea, apare însă prima versiune a calendarului actual iranian, calendarul Jalali, de la numele celuia care a ordonat o reformă calendaristică în Persia acelei vremi.

Punctul de plecare al acestui calendar este echinocțiului din 22 martie 622 d.Hr. Din punct de vedere istoric, la 22 septembrie același an, profetul Mahomed s-a retras la Medina (Hijra). Cu toate acestea, al doilea calif Umar ibn al-Khatab, când a adoptat sistemul calendaristic în jurul anului 638, a preferat să ia punctul de plecare al calendarului islamic cu două luni și opt zile înapoi, și anume data de 19 iulie 622. Pe de altă parte, faptul că în calendarul lunar lunile sunt legate de sezoanele naturale îl face pe acesta inadecvat în domeniul administrației (de exemplu, pentru planificarea recoltelor și colectarea taxelor de pe urma recoltelor). Nemulțumirile aduse de calendarul islamic s-au simțit puternic în Iran patru secole mai târziu, în timpul domniei șahului Jalal ad-Din Malek din dinastia Saljuqid. Mai mult decât atât, celebrarea Nowruz (Anul Nou Iranian), cu o simbolistică deosebită pentru persani, alunecase în mijlocul semnului Pești, ca urmare a neglijării intercalațiilor, iar potrivit unor istorici, scopul real al reformei calendaristice a fost acela de a stabili Nowruz la echinocțiul vernal.

Astfel, vizirul și figura politică strălucitoare Nezam-ol-Molk l-a convins pe șahul Malek să reformeze calendarul iranian. El a numit un grup de astronomi condus de Omar Khayyam, care a organizat un observator astronomic în capitala Isfahan. În urma observațiilor și a calculelor precise, grupul de astronomi a plasat începutul calendarului iranian cu șase luni înainte de Hijra. Mai mult decât atât, acesta au împărțit anul în 12 luni egale, a câte 30 de zile fiecare, iar apoi au introdus celelalte 5 sau 6 zile rămase între 30 Spandarmad (Esfand) și Nowruz, așa cum era utilzat în calendarul pre-islamic iranian.

În anul 1911, calendarul Jalali a devenit calendarul național al Persiei, urmând ca în 1925 acesta să fie simplificat, iar denumirile lunilor modernizate.

Calendarul Solar Hjiri, numit și Solar Hejri sau Shamsi Hijri, abreviat SH, a devenit calendarul oficial al Iranului în anul 1925. Calculul timpului se bazează pe mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui, ceea ce îl face mai precis chiar decât calendarul gregorian care, în forma lui modernă, deviază de la anul solar cu o zi în 3236 de ani. Numărătoarea anilor din calendarul Solar Hjiri începe odată cu ajungerea profetului Mahomed (Hegira) în Medina, asemănător calendarului islamic (Hjiri), aceasta fiind și singura legătură dintre cele două calendare. Prima zi din an, Nowruz, coincide cu echinocțiul vernal, iar fiecare dintre cele douăsprezece luni corespunde unui semn zodiacal.^[5]

Denumirile celor 12 luni se regăsesc în tabelul următor.

Astfel, spre deosebire de calendarul islamic, care se bazează pe sistemul lunar de 354 de zile, anul iranian este împărțit în 12 luni, în legături strânse cu anotimpurile reale, anuale. Primele 6 luni ale calendarului modern, au 31 de zile, următoarele 5 luni 30 de zile, iar ultima 29 sau 30 de zile. Această schemă a lungimilor lunilor este în acord cu faptul că anotimpurile astronomice nu au un număr egal de zile, primăvara și vara fiind mai lungi decât toamna și iarna. 

Corespondența între calendarul Solar Hjiri și cel gregorian (anii bisecți din calendarul Solar Hjiri sunt marcați *).

În pofida statutului său remarcabil, în principal datorat preciziei și raționamentelor bazate pe observații astronomice detaliate, calendarul iranian este puțin cunoscut în Occident, iar mulți îl confundă cu cel islamic. 

• Panaino, Antonio (1990). „CALENDARS, i. Pre-Islamic calendars”. Encyclopaedia Iranica. 4. ISBN 0-7100-9132-X. 
• https://www.search.com.vn/wiki/en/Iranian_calendars
• Heydari-Malayeri, M. (2006). „A concise review of the Iranian calendar”.
• Akrami, M. (‎2011). „The development of Iranian calendar: historical and astronomical foundations”.

• Calendarul islamic
• Mitologia persană
• Imperiul ahemenid
• Calendar

• en Anii bisecți iranieni.
• en Înțelesul denumirilor lunilor calendarului iranian.
• en Convertor online între calendarul gregorian/islamic/persan.