Chiril al Alexandriei

Chiril din Alexandria
Date personale
Născut376 d.Hr.[2] Modificați la Wikidata
El Mahalla El Kubra⁠(d), Egipt Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Alexandria, Egipt Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
OcupațiePope of the Coptic Orthodox Church
cleric[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă veche Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare9 iunie
27 iunie[1]  Modificați la Wikidata
Sfinți

Chiril din Alexandria (n. ca. 375, Alexandria - d. 27 iunie 444, Alexandria) a fost patriarh al Alexandriei între 412-444, când orașul era la apogeul influenței sale în Imperiul Roman.

Chiril din Alexandria,pictură din 442

Este considerat Părinte al Bisericii și Învățător al Bisericii, dar împăratul roman Teodosiu al II-lea l-a condamnat pentru că se purta ca un faraon îngâmfat, iar episcopii nestorieni în Primul Conciliu de la Efes l-au declarat eretic, numindu-l un monstru, născut și educat pentru distrugerea bisericii.[3]

Patriarh al Alexandriei

Unchiul său, patriarhul Teofil, a murit pe 15 octombrie 412, iar Chiril a fost numit patriarh pe 18 octombrie 412, deși partida îl favoriza pe arhidiaconul Timotei.

Persecutarea novatianilor și a evreilor

Chiril a urmat unchiului său într-o poziție cu multă putere și influență, rivalizând cu prefectul orașului, în vremuri de tulburări și conflicte, deseori violente, între locuitorii păgâni, evrei și creștini.[4]

A început să-și exercite autoritatea prin închiderea bisericilor Novatienilor și confiscarea lucrurilor lor sfinte.

Apoi a dorit să-i îndepărteze pe evrei și a cerut ca aceștia să fie înlăturați din oraș.

Orestes, prefectul orașului, nu vedea niciun sens în aceste atacuri, așa că s-a plâns lui Teodosiu, dar a fost respins de regenta Pulcheria, o creștină fanatică. Ca urmare, evreii au fost expulzați din oraș.[5]

Uciderea Hypatiei

S-a afirmat, mai ales din cauza caracterului său impulsiv, că Sfântul Chiril ar fi responsabil de uciderea, în anul 415, a filozoafei neoplatoniciene Hypatia de către o bandă de creștini fanatici. Studii moderne consideră uciderea Hypatiei ca fiind rezultat al luptei între două facțiuni creștine, moderații lui Orestes, susținuți și de către Hypatia, și conservatorii lui Chiril.[6] Chiril însuși considera studiul filozofiei drept erezie.[7][8] Conform teologului catolic Otto Bardenhewer, atribuirea responsabilității pentru uciderea Hypatiei lui Chiril ar fi lipsită de temei real.[9]

Sărbători

Note

Lectură suplimentară

  • Sfântul Ciril Patriarhul Alexandriei: Studiu Iconografic, Ion Barnea, 1946
  • Timotei Seviciu, Doctrina hristologică a Sf. Chiril al Alexandriei, Editura Mitropoliei Banatului, 1973

Legături externe