Eulalie

Poemul este un cântec nupțial despre un om care-și depășește tristețea prin căsătoria cu frumoasa Eulalie.^[1] Dragostea femeii are aici un efect de transformare asupra naratorului, ducându-l dintr-o „lume de lacrimi” într-o lume a fericirii.^[2]

Poemul utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”.^[3] Folosirea acestei teme a fost adesea sugerată de criticii și biografii lui Poe ca fiind autobiografică, ea decurgând din pierderea repetată a femeilor de-a lungul vieții lui Poe, inclusiv mama sa Eliza Poe și mama sa adoptivă Frances Allan.^[4] În cazul în care ar fi autobiografic, „Eulalie” s-ar putea referi la relația lui Poe cu soția sa Virginia. El pare să exprime faptul că ea i-a ridicat moralul și i-a alungat sentimentele de singurătate. După moartea Virginiei, în 1847, Poe mâzgălise pe o copie manuscris a poemului „Eulalie” un cuplet, cunoscut acum sub titlul „Deep in Earth”.^[5] Nu este clar dacă Poe intenționa ca acesta să facă parte din „Eulalie”, să fie un poem nou neterminat sau doar o notă personală.

Poetic, numele Eulalie scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Annabel Lee”, „Lenore” și „Ulalume”.^[6]

Poemul a fost publicat pentru prima dată sub titlul „Eulalie - A Song” în numărul din iulie 1845 al American Review - el a fost singurul poem nou pe care Poe l-a publicat în acel an^[7], în afară de „Corbul”.

Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul Poemele lui Edgar Allan Poe, editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București.

• „Ulalume”