Fondul Monetar Internațional

• promovarea cooperării monetare internaționale și a stabilității valutare
• stimularea creșterii economice
• asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă
• acordare de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți

• monitorizează acțiunile și politicile economice și financiare din țările membre, precum și la nivel global
• acordă asistență tehnică
• creditarea țărilor membre cu dezechilibre în balanța de plăți

Resursele fondului sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata unor cote în funcție de puterea economică a fiecărei țări. Fiecare stat achita cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda națională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45% a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde de dolari americani. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă.

FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri și conduce activitățile curente.

Deciziile majore necesită o majoritate de 85% din voturi, o supermajoritate.^[5] Statele Unite ale Americii a fost mereu singura țară care poate bloca o decizie a FMI. Tabelul următor arată primele 20 de țări în funcție de numărul de voturi (2 220 817 voturi în total). Cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene au împreună 710 786 de voturi (32,07%).^[6]

În data de 23 octombrie 2010, miniștrii de finanțe din G-20 au fost de acord cu o reformă a Fondului Monetar Internațional prin acordarea a 6% din voturi anumitor țări în curs de dezvoltare.

Cotele statelor membre și puterea de vot (Atenție: puterea de vot înainte de modificările făcute în octombrie 2010)

Țară membră a FMI Cota: milioane de DST Cota: procent din total Guvernator Guvernator alternativ Voturi: număr Voturi: procent din total  Statele Unite ale Americii 42,122.4 17,69 Timothy Geithner Ben Bernanke 421,961 16.75  Japonia 15,628.5 6.56 Jun Azumi Masaaki Shirakawa 157,022 6.23  Germania 14,565.5 6.12 Jens Weidmann Wolfgang Schäuble 146,392 5.81  Franța 10,738.5 4.51 Pierre Moscovici Christian Noyer 108,122 4.29  Regatul Unit 10,738.5 4.51 George Osborne Sir Mervyn King 108,122 4.29  China 9,525.9 4.00 Zhou Xiaochuan Yi Gang 81 151 3,65  Italia 7,055,5 3,24 Giulio Tremonti Mario Draghi 95,996 3.81  Arabia Saudită 6,985.5 2.93 Ibrahim A. Al-Assaf Fahad Almubarak 70,592 2.80  Canada 6,369.2 2.67 Jim Flaherty Mark Carney 64,429 2.56  Rusia 5,945.4 2.50 Anton Siluanov Sergey Ignatyev 60,191 2.39  India 5,821.5 2,44 P. Chidambaram Duvvuri Subbarao 58,952 2,34  Țările de Jos 5,162.4 2,17 Klaas Knot Hans Vijlbrief 52,361 2.08  Belgia 4,605.2 1.93 Luc Coene Marc Monbaliu 46,789 1.86   Elveția 3,458.5 1.45 Thomas Jordan Eveline Widmer-Schlumpf 35,322 1.40  Australia 3,236.4 1.36 Wayne Swan Martin Parkinson 33,101 1.31  Mexic 3,625.7 1.52 José Antonio Meade Agustín Carstens 36,994 1.47  Spania 4,023.4 1.69 Luis de Guindos Luis M. Linde 40,971 1.63  Brazilia 4,250.5 1.79 Guido Mantega Alexandre Tombini 43,242 1.72  Coreea de Sud 3,366.4 1.41 Jaewan Bahk Choongsoo Kim 34,401 1.37  Venezuela 2,659.1 1.12 Jorge Giordani Nelson José Merentes Diaz 27,328 1.08 Restul de 166 de țări 62 593,8 28,39 respectivul respectivul 667 438 31,16

Sărăcirea țărilor

Nicolae Văcăroiu despre Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional: ^[7][8]

„ Personal, nu cunosc vreo țară care să fi obținut succese în urma aplicării măsurilor de ajustare structurală impuse de FMI și Banca Mondială. Din contră, au avut ca efect adâncirea crizei economice, agravând situația deja critică a celor săraci.”

Conform lui Claudio Perez Paladino, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Argentina, după ce această țară a „renunțat la păguboasele sfaturi ale FMI”, țara a avut o creștere economică spectaculoasă, iar „politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci și tuturor cetățenilor săi.”^[9]

Sprijin acordat dictaturilor militare

România a devenit membră a Fondului Monetar Internațional la 15 decembrie 1972. Începând cu 1975 și până în prezent (2019) România a obținut de la Fondul Monetar Internațional 13 împrumuturi, toate au fost acorduri de tip Stand-By.Primul împrumut acordat de Fondul Monetar Internațional României, a fost de tip Acord aprobat la 3 octombrie 1975 și finalizat la 2 octombrie 1976. România a primit 95 milioane de drepturi speciale de tragere.

Al doilea Acord Stand-By a fost aprobat la 9 septembrie 1977 și încheiat la 8 septembrie 1978, țara noastră primind 64,1 milioane DST.

Un alt acord, cel de-al treilea, a fost aprobat la 15 iunie 1981. Acest acord, prin care România trebuia să primească 1 102,5 milioane DST, a fost reziliat la 14 ianuarie 1984. Astfel, România a primit doar 817,5 milioane DST.

• Drepturi speciale de tragere

• Website oficial
• Fondul Monetar Internațional — Biroul Regional pentru România și Bulgaria
• „Cum a pus FMI mâna pe Europa” (9 mai 2011). Adevărul.
• „Remaniere guvernamentală în Franța, după numirea lui Christine Lagarde la conducerea FMI Arhivat în 21 noiembrie 2011, la Wayback Machine.” (29 iunie 2011). money.ro.