Republică

Platon în Republica și Aristotel în Politica au căutat forma de guvernământ ideală, în care cetățenii iau decizii în interesul comun al orașului-stat. Ei au numit-o politeia și au contrastat-o cu alte forme de guvernământ (tiranie, monarhie, oligarhie, democrație, aristocrație, etc.).

Cuvântul „republică” derivă din traducerea în limba latină a titlului lucrării lui Platon „Politeia” prin „res publica”, din res „treabă” și publica „public, -ă”, adică „treburile publice”, acele probleme care erau comune tuturor locuitorilor. Cei doi termeni au format un nou cuvânt compus (respublica).

Multe din orașele-stat din Grecia antică, în frunte cu Atena, au avut o forma de guvernământ (democrația antică) care astăzi ar fi numită republică.^[2]

Un alt exemplu este Republica Romană, înainte de instaurarea Imperiului Roman.

În Evului Mediu, au existat numeroase republici în orașe-stat din peninsula italiană, cum ar fi Florența sau Veneția, și în teritoriile Sfântului Imperiu Roman, în orașe libere imperiale.

În aceste republici dreptul la vot era condiționat de un anumit venit, care ilustrează diferența dintre republică și democrație. Democrația este limitată dacă dreptul de a alege și de a fi ales este condiționat de un venit minim, și devine din ce în ce mai inclusivă și completă cu reducerea condițiilor necesare și includerea mai multor locuitori (de exemplu, femeile). Astfel, o republică nu este în mod necesar o democrație.^[3]

Republici moderne temporare au fost cea olandeză și engleză. Revoluțiile americane și franceze au instaurat republici și au inspirat schimbări profunde.

Republica modernă este acum văzută în principal în contrast cu monarhia^[4][5], monarhia ereditară devenind, practic, un antonim pentru republică.^[6][7][8]

Republicile moderne sunt de mai multe feluri:

• parlamentară, cu puterea executivă concentrată în prim-ministru
• semiprezidențială, cu puterea executivă împărțiță între prim-ministru și președinte
• prezidențială, cu puterea executivă concentrată în președinte

Republica a fost instaurată prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, orchestrată de comuniștii români și de ocupanții militari din Rusia sovietică. Republica Populară Română, reprezentată de Constituțiile din 1948 și 1952, a fost redenumită Republica Socialistă Română în Constituția din 1965. Deși oficial „republici democratice”, puterea era concentrată de la început într-o singură clasă socială („clasa muncitoare”) și, mai târziu, într-o singură mână, într-o guvernare similară monarhiei absolutiste.

Republica democratică a fost instaurată după Revoluția din 1989 și este reprezentată de Constituțiile din 1991 și 2003.

• Teologia politică a federalismului Arhivat în 4 iulie 2014, la Wayback Machine., 18 octombrie 2010, Cătălin Raiu, Ziarul Lumina