Sport

Cuvântul sport are o lungă istorie, avându-și originea în cuvântul latin deportare, care printre sensurile sale primordiale, însemna a ieși afară pe poartă adică a ieși în afara zidurilor orașului pentru a se dedica la activități sportive. Tot din acest termen, își au originea în provensalul deportar, Spaniolul deportar și Francezul despoter (divertisment, distracție); de la acest cuvânt francez a luat, în engleza din secolul al XIV-lea, termenul disport, ce în preajma, secolului XVI-lea, s-a transformat în sport.

Definirea exactă a ceea ce separă un sport de alte activități de agrement variază între surse. Cel mai aproape de un acord internațional cu privire la o definiție este oferit de SportAccord, care este asociația pentru toate cele mai mari federații sportive internaționale (inclusiv asociația de fotbal, atletismul, ciclismul, tenisul, călăria etc.) și este, prin urmare, reprezentativ de facto de sport internațional.SportAccord folosește următoarele criterii, determinând că un sport ar trebui: ^[1]

• să aibă un element de concurență
• să nu fie în nici un caz dăunătoare oricărei creaturi vii
• nu se bazează pe echipamente furnizate de un singur furnizor (cu excepția jocurilor de proprietate, cum ar fi fotbalul de arenă si a competitiilor monomarca din sporturile cu motor)
• nu se bazează pe niciun element de "noroc" special conceput în sport.

Studiul dezvoltării sportului în istoria umană, poate arăta schimbări sociale semnificative survenite de-a lungul secolelor, în diferite culturi. Conceptul de sport ca o activitate ce implică abilitățile umane de bază, fizice și mentale, urmărește îmbunătățirea acestor abilități pentru a fi utilizate mai eficient și sugerează faptul că sportul este probabil la fel de vechi ca dezvoltarea inteligenței umane. Pentru omul primitiv, activitatea fizică a fost doar un mod de a-și îmbunătăți cunoștințele despre natură și, în aceeași măsură, un mod de a stăpâni mediul din jurul lui.

Preistorie

În timpul secolului al XIX-lea, s-au descoperit numeroase obiecte de artă preistorică în Franța (la Lascaux), în Africa și în Australia, care arată cum în timpuri preistorice, s-au efectuat ceremonii ritualice în care era implicată o activitate fizică pentru participanți. Unele din aceste descoperiri au fost stabilite ca având cel puțin 30.000 de ani.

Premiile sportive prezentate câștigătorilor competițiilor sportive includ:

• medalii ale Jocurilor Olimpice, campionate mondiale, continentale, naționale și alte campionate. De obicei, participantul care ia locul 1 primește medalia de «aur», al doilea - «argintul», al treilea - «bronzul»;
• recordurile mondiale, continentale, nationale etc.;
• diplome, jetoane etc.
• sume de bani sau alte premii in natura ca de exemplu masini.

Popularitatea marilor sporturi după numărul de fani:^[2]

• Pedagogia sportului, autori: profesor Anton Muraru, Antrenor Emerit, 2005

• Grădinaru, Anghel Ilie. Psihologia Sportului. București, Editura Universitară, 275 p. ISBN 9786062810467