Bobby Charlton

Sir Bobby Charlton CBE
Informații generale
Nume complet	Robert Charlton
Data nașterii	11 octombrie 1937[1][2][3][4]
Locul nașterii	Ashington, Anglia, Regatul Unit
Data decesului	21 octombrie 2023 (86 de ani)[5][6]
Locul decesului	Macclesfield, Anglia, Regatul Unit
Înălțime	1,73 m
Post	Mijlocaș ofensiv Atacant
Cluburi de juniori
Ani	Club
	East Northumberland Schools
1953–1956	Manchester United
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1956–1973	Manchester United	606	(199)
1974–1975	Preston	38	(8)
1976	Waterford United	3	(1)
Total		647	(208)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1953	England Schoolboys	4	(5)
1954	England Youth	1	(1)
1958–1960	Anglia U23	6	(5)
1958–1970	Anglia	106	(49)
Echipe antrenate
1973–1975	Preston
1983	Wigan (interimar)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Sir Robert „Bobby” Charlton, CBE (n. 11 octombrie 1937, Ashington, Anglia, Regatul Unit – d. 21 octombrie 2023, Macclesfield, Anglia, Regatul Unit) a fost un fotbalist profesionist englez, care a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal și a fost numit Fotbalistul European al Anului în 1966. Bobby Charlton și-a petrecut aproape întreaga carieră la Manchester United, unde a devenit faimos pentru incursiunile sale în atac și pentru șutul puternic de la distanță.

A debutat în echipa de seniori a lui United în 1956, câștigându-și locul de titular pe parcursul a două sezoane, în care a supraviețuit dezastrului aerian de la München din 1958. După ce a contribuit la titlul de campioană a lui Manchester United în 1965, a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial de Fotbal 1966, un an mai târziu. A câștigat din nou campionatul în 1967. În 1968, a fost căpitanul echipei Manchester United, prima echipă engleză care a câștigat Cupa Campionilor Europeni; în finala competiției, Charlton a marcat două goluri. Charlton a marcat mai multe goluri pentru Manchester United și naționala Angliei decât oricare alt fotbalist. Deține de asemenea recordul de prezențe în tricoul lui United. Este considerat de mulți ca fiind unul dintre cei mai mari fotbaliști din istorie.

A plecat de la Manchester United în 1973, a devenit antrenor-jucător la Preston North End,^[7] dar a decis că antrenoratul nu e de el și a plecat după un singur sezon.

După ce a fost pentru scurt timp director la Wigan Athletic F.C., face parte din 1984 din Consiliul de Directori ai lui Manchester United

A fost numit cavaler al Imperiului Britanic în 1994.