Luca Pacioli

Luca Pacioli
Date personale
Născutanii 1440[1] Modificați la Wikidata
Sansepolcro, Toscana, Italia[1][2][3] Modificați la Wikidata
Decedat1517 (77 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Sansepolcro, Toscana, Italia[1][3] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[1][2] Modificați la Wikidata
Ocupațiefriar[*][[friar (member of a mendicant male religious order in the Roman Catholic Church)|​]]
matematician
economist
contabil[*]
cadru didactic universitar[*]
inventator
prezbiter[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[4][5]
limba latină[6] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din Perugia
Universitatea Sapienza din Roma
Università degli Studi di Milano  Modificați la Wikidata

Fra Luca Bartolomeo de Pacioli (numit și Luca di Borgo; n. 1446/7, Borgo Sansepolcro, Toscana - d. 19 iunie 1517, Roma) a fost un matematician și călugăr franciscan italian și colaborator al lui Leonardo da Vinci. Mai este denumit și părintele contabilității pentru contribuțiile sale de pionierat în acest domeniu. A introdus principiul dublei înregistrări în contabilitate.

Luca Pacioli pictat de Jacopo de' Barbari⁠(en)[traduceți] (Muzeul Capodimonte⁠(it)[traduceți], Napoli). Pe masă se văd instrumente geometrice, iar Pacioli demonstrează una din teoremele lui Euclid.

Scrieri

Evidenţierea raportului de aur între diversele componente ale feței umane, așa cum apare în De divina proportione.
  • 1494: Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita, sinteză a cunoștințelor de matematică ale acelei epoci
  • 1496 - 1508: De viribus quantitatis, tratat despre matematică, dar și despre magie
  • 1509: Geometrie, o traducere în latină a Elementelor lui Euclid
  • 1496 - 1498: De divina proportione⁠(en)[traduceți], care evidențiază în special proporțiile matematice, mai ales secțiunea de aur, existentă în diverse opere arhitectonice, dar și în cadrul corpului uman.

Pacioli a mai scris un tratat privind jocul de șah, intitulat De ludo scachorum⁠(en)[traduceți] (Despre jocul de șah) și descoperit abia în 2006.

Referințe

Bibliografie

  • A. P. Iușkevici, Istoria matematicii în Evul Mediu, Editura Științifică, București, 1968

Legături externe