Inginerie

știință aplicată

.

Motorul cu abur, motorul care a revoluționat industria, dezvoltându-se importanța ingineriei în istoria modernă. Acest motor cu fascicul este expus la Universitatea Tehnică din Madrid
Animația unui motor cu abur, orizontal, cu dublă acțiune, cu regulator centrifugal.

Ingineria reprezintă aplicarea cunoștințelor științifice, matematice și a experienței practice pentru a crea obiecte și procese utile[1] pentru a rezolva probleme tehnice, de creștere eficiente a productivității și subdomenii care includ proiectarea și îmbunătățirea infrastructurii, mașinilor, vehiculelor, electronicelor, materialelor și sistemelor energetice[2].Persoanele ce se ocupă cu ingineria sunt numite ingineri.

Ingineria este aplicarea cunoașterii știintifice, economice, sociale, practice asupra realitații materiale și/sau sociale in vederea proiectării, executării, intreținerii, modificării unor structuri și/sau ansamble care să fie capabile să furnizeze/genereze rezultate, produse, procese și/sau efecte predefinite și/sau conforme unor așteptări predictibile și/sau controlabile.

Etimologie

Cuvântul inginerie are ca origine cuvântul latinesc ingeniare, „a născoci”.[3]

Activitate științifică

Ingineria este o activitate riguroasă de conceptualizare și de realizare a lucrărilor de artă funcțională și de construcție de ansambluri structurale, mecanice, chimice, electrice, electromecanice, electronice sau mecatronice, activitatea executându-se potrivit regulilor artei și a unei rigori științifice.

Principiile pe care se sprijină ingineria și metodologia sa sunt eminamente logice.

Ramuri principale ale ingineriei

Ingineria este o disciplină largă care este deseori divizată în mai multe ramuri principale. Astfel, se deosebesc: ingineria chimică, ingineria civilă, ingineria electrică, ingineria mecanică și bioingineria.

Ingineria chimică

Ingineria chimică utilizează principiile chimiei, fizicii, matematicii, biologiei și științelor economice pentru a realiza procese chimice pe scară comercială, de exemplu fabricarea produselor chimice, rafinarea petrolului, microfabricarea, fermentarea etc.

Articol principal : Inginerie chimică

Ingineria civilă

Ingineria civilă se ocupă de construirea lucrărilor publice și private, de exemplu lucrări de infrastructură (aeroporturi, șosele, căi ferate, alimentări cu apă), poduri, tuneluri, baraje și clădiri. În mod obișnuit este considerată separat de ingineria militară.

Articol principal : Inginerie civilă

Ingineria electrică

Ingineria electrică constă în studiul, proiectarea, fabricarea și aplicarea echipamentelor, dispozitivelor și sistemelor electrice și electronice care utilizează electricitatea, electronica și electromagnetismul. Domeniile de aplicare sunt foarte variate, de exemplu circuite electrice, generatoare electrice, motoare electrice, radioteleviziune, dispozitive electromagnetice/electromecanice, electronică și dispozitive electronice, circuite electronice, fibre optice, dispozitive optoelectronice, telecomunicații, sisteme de control.

Articol principal : Electrotehnică

Ingineria mecanică

Ingineria mecanică este o ramură a ingineriei care combină principiile ingineriei fizice și matematicii cu știința materialor, pentru proiectarea, analiza, fabricarea și mentenanța sistemelor mecanice. Exemple de aplicare sunt aeronave și produse aerospațiale, produse de transport, motoare, compresoare, turbine, lanțuri cinematice, echipamente de izolare a vibrațiilor, robotică, echipamente audio și mecatronică.

Articol principal : Inginerie mecanică

Vezi și

Note

Lectură suplimentară

  • Blockley, David (2012). Engineering: a very short introduction. New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-957869-6.
  • Dorf, Richard, ed. (2005). The Engineering Handbook (2 ed.). Boca Raton: CRC. ISBN 978-0-8493-1586-2.
  • Billington, David P. (1996). The Innovators: The Engineering Pioneers Who Made America Modern (New ed.). Wiley. ISBN 978-0-471-14026-9.