Test de flacără

Testul flăcării (adesea numit și testul de colorație a flăcării) este un procedeu utilizat în chimia analitică calitativă, mai exact în analiza calitativă anorganică, ce are ca scop identificarea anumitor elemente chimice, în general a ionilor metalici. Are ca și concept de bază spectrul de emisie caracteristic fiecărui element în parte. Colorația flăcărilor depinde, de asemenea, și de temperatură.

Colorația flăcării pentru o halogenură de cupru divalent; se observă colorația specifică, verde-albăstruie.

Metodă

Acest test presupune introducerea unui eșantion din proba de analizat într-o flacără, și observarea colorației acesteia. Ideea de bază a metodei este că atomii din eșantion se evaporă și, datorită temperaturii, emit lumină când încă se află în flacără.

De obicei, proba de analizat se tratează cu acid clorhidric concentrat, din mai multe motive: pentru a elimina posibile reziduuri și pentru a transforma compușii existenți în cloruri metalice, care sunt majoritatea compuși volatili, deci vor colora mai bine flacăra.[1][2]

Elemente comune

SimbolNumeColorație
AsArsenAlbastră
BBorVerde
BaBariuVerde
CaCalciuRoșu intens
CsCesiuAlbastru - Violet
Cu(I)Cupru(I)Albastru
Cu(II)Cupru(II) (nu-halogenură)Verde
Cu(II)Cupru(II) (halogenură)Albastru-verzui
FeFierMaroniu
InIndiuAlbastru
KPotasiuMov-violet
LiLitiuRoșu carmin
Mn(II)Mangan(II)Verde gălbui
MoMolibdenVerde gălbui
NaSodiuGalben intens
PFosforVerde palid
PbPlumbAlbastru
RbRubidiuRoșu-violet
SbStibiuVerde clar
SeSeleniuAlbastru
SrStronțiuRoșu
TeTelurVerde clar
TlTaliuVerde pur
ZnZincVerde albăstrui

Galerie

Vezi și

Referințe