Indiu

Indiu
Cadmiu ← Indiu → Staniu Ga       49 In                                                                                                                                                                                                                                           In Tl Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Indiu, In, 49
Serie chimică	Metale de post-tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc	13, 5, p
Densitate	7310 kg/m³
Culoare	gri-argintiu
Număr CAS	7440-74-6
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire	156.6°C ; 429.75 K
Punct de fierbere	2072°C ; 2345.15 K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Indiul este elementul chimic din categoria metalelor, notat cu simbolul In și numărul atomic 49. Este cel mai moale metal, care nu face parte din categoria alcalinelor. Are un aspect metalic asemănător cu staniul. Este un metal post-tranzițional, care constituie 0,21 părți per bilion din crusta Pământului. Punctul de topire al indiului este mai înalt decât al sodiului și al galiului, însă mai scăzut decât al litiului și staniului.

La nivel chimic, indiul este similar cu galiul și taliul, fiind un intermediar între cele două elemente, în termeni ai proprietăților.^[1] Indiul a fost descoperit în anul 1863 d.Hr. de către Ferdinand Reich și Hieronymous Theodor Richter prin metoda spectroscopică, fiind numit după linia indigo a spectrului; elementul a fost izolat anul următor.

Indiul este un component minor in minereurile de sulfura de zinc, fiind un produs rezidual ca urmare a rafinarii zincului. Este foarte utilizat in industria semiconductorilor, in aliaje cu punct de topire scazut, sigilii de vidare si in productia invelisurilor transparente de oxid de indiu si staniu (ITO) pe sticla. Indiul este considerat a fi un element critic pentru tehnologie. Nu prezinta nici un rol biologic, iar compusii acestuia sunt toxici atunci cand sunt injectati in sistemul circulator. Cele mai multe expuneri profesionale sunt facute prin ingestie, care nu permit absorbia compusilor de indiu, precum si inhalarea, care permite o absorbtie moderata.