Cifre romane

cifre folosite în Imperiul Roman

Cifrele romane sunt 7 simboluri grafice combinate între ele prin semnele preluate din alfabetul latin (I, V, X, L, C, D și M), care reprezintă respectiv numerele 1, 5, 10, 50, 100, 500 și 1.000. Au fost folosite pentru scrierea numerelor în civilizația antică romană.

Ex-voto pe un mozaic din secolul al IV-lea, pe care este înscris numărul DCCCLXX (870), aflat în bazilica patriarhală din Aquileia: IANVARI[VS] DEDEI[1] DONO V[OVI] P[EDES] DCCCLXX, adică:
„Eu, Ianuarius, am făcut o donație și dedicat 870 de picioare pătrate”
[din acest mozaic].
Placă de piatră care poartă inscripția
A. D. MCMXXXII (în latină Anno Domini 1932).

Numerația romană este un sistem de numerație aditiv utilizat de romanii din Antichitate. Cifrele romane nu permiteau utilizatorilor lor să calculeze cu ajutorul abacelor.[2]

Un număr scris în cifre romane se citește de la stânga spre dreapta. Valoarea numărului se determină făcând suma valorilor individuale a fiecărui simbol, cu excepția în care unul dintre simboluri precede un simbol de valoare superioară; în acest caz, se scade valoarea primului simbol din valoarea următorului simbol.

Istoric

Până la romani, civilizația etruscă din peninsula Italică a fost cea care a copiat sistemul grecesc de numerație acrofonic, iar romanii l-au adaptat alfabetului lor: I, Λ, X, ⋔, 8, ⊕ pentru I, V, X, L, C, M.

De la început cifrele romane erau: 1 → I, 10 → X , 100 → C (inițiala cuvântului centum), 1.000 → M (inițiala cuvântului mille). Cifrele V, L și D lipseau. Inițial se foloseau alte simboluri pentru 1.000 - (I), pentru 10.000 - ((I)), iar pentru 100.000 - (((I))).

În sistemul de numerație roman nu există cifra zero.

Până în secolul al XIX-lea, pentru cifra „patru” se folosea în special simbolul aditiv „IIII”, deși simbolul substractiv „IV” se întâlnește deja în manuscrisul „Forme of Cury”, datat cu anul 1390. Forma actuală a cifrei IV corespunzătoare lui patru s-a fixat numai după apariția cărților tipărite.

Ceasuri cu tradiționala înscriere „IIII” în loc de „IV”

Fața unui ceas marca Tissot
Ceas de pe Strada Badenburger, din localitatea germană Bad Salzdetfurth
Ceas deasupra galeriei Bisericii protestante „Sf. Nicolae” din Halver

Cifrele romane pe monede și pe monumente

Sesterț emis sub Antoninus Pius, în anul 159; avers: ANTONINVS AVG PIVS P P TR P XXII, cap laureat spre dreapta; revers: circular: TEMPLVM DIV AVG REST S-C, COS IIII, în centru: statuile Divului Augustus & Divei Julia Augusta (Livia) șezând față în față, în templul octostil[3]; este de remarcat indicația COS IIII aflată în exergă.

Cifrele romane apar pe monedele imperiale în indicațiile de titulatură purtată în mai multe rânduri, ca titlul de imperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară (exemplu: TR PP II) sau de consul (exemplu: COS II). Printre aceste notații, formele aditive IIII și VIIII sunt cele folosite în mod curent. (Vezi, de exemplu, reversul sesterțului de alături, cu indicația COS IIII și nu COS IV, privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane.[4]

Cifre apar și în secolul al IV-lea, precum și în cele următoare, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția VOT XXX MULTIS XXXX.[5]

Cifrele utilizate în titulaturi, pe aversul și reversul monedelor romane, precum și pe monumente:
IIIIIIIIIIVVIVIIVIIIVIIIIXXIXIIXIIIXIIIIXVXVIXVIIXVIIIXVIIIIXXXXIXXIIXXIIIXXIIIIXXVXXVIXXVIIXXVIIIXXVIIIIXXX
123456789101112131415161718192021222324252627282930


Reguli actuale de scriere

  • Se folosesc următoarele simboluri:
SimbolValoare
I1
V5
X10
L50
C100
D500
M1.000
  • Scrierea se face de la stânga la dreapta.
  • Simbolurile I, X, C pot fi consecutive de maximum trei ori, iar V, L, D doar o dată.
  • Orice semn pus la dreapta altuia de valoare mai mare sau egală cu el, se adună.
Exemplu: XX = 10 + 10, XII = 10 + 1 + 1
  • Dacă un simbol mic se află în fața unui simbol mare, atunci cel mic se scade din cel mare. În acest caz, în fața unui simbol mare se poate află doar un singur simbol cu valoare mai mică.
Exemplu: IX = 10 – 1 = 9, XCII = 100 – 10 + 2 = 92

Cel mai simplu mod de a scrie cifre romane se poate face prin divizarea numărului în mii, sute, zeci și unități:

Exemplu: numărul 1.988
1.000 = M, 900 = CM, 80 = LXXX, 8 = VIII
Punându-le împreună: MCMLXXXVIII.

Erori în scrierea unor numerale romane

IncorectCorectValoareMotiv
VLXLV45Numărul V nu se scade
IIIIIV4Mai mult de trei repetări a unei cifre ”I”
VIVIX9Repetarea cifrei V
CMMMCM1.900Cifra cu o valoare mai mică (”C”) e la stânga cifrelor de o valoare mai mare (”M”)
IXVIXV15Cifra cu o valoare mai mică (”I”) e la stânga cifrelor de o valoare mai mare
IVIV5Cifra care se scade și repetarea ei adiacentă lângă simbolul din care se scade
XXLXXX30Cifrele X și X sunt adiacente și se scad
ICXCIX99Cifra cu o valoare mai mică (”I”) e la stânga cifrelor de o valoare mai mare (”C”)
IMCMXCIX999Cifra cu o valoare mai mică (”I”) e la stânga cifrelor de o valoare mai mare (”M”)
IXLXLI41Cifrele I și X sunt adiacente și se scad
XILXXXIX39Cifrele I și X sunt adiacente și se scad

Adunarea și scăderea

Adunarea

CXVI + XXIV = 140

PașiiDescriereExemplu
1Se elimină notația substractivăIV → IIII
2Se înlănțuie termeniiCXVI + XXIIII → CXVIXXIIII
3Se aranjează numeralele de la valoarea mai mare la valoarea mai micăCXVIXXIIII → CXXXVIIIII
4Se simplifică rezultatul reducînd símbolurileIIIII → V; VV → X; CXXXVIIIII → CXXXX
5Se adăugă notația substractivăXXXX → XL
6RezultatCXL

Soluție:CXVI + XXIV = CXL

Scăderea

CXVI − XXIV = 92

PașiiDescriereExemplu
1Se elimină notația substractivăIV → IIII
2Se elimină numeralele comune dintre termeniCXVI − XXIIII → CV − XIII
3Se extind numeralele primului termen, pînă ce apar elementele celui de al doileaCV − XIII → LLIIIII − XIII → LXXXXXIIIII − XIII
4Se repetă pașii 2 și 3, pînă cînd al doilea termen este golLXXXXXIIIII − XIII → LXXXXII
5Se adăugă notația substractivăLXXXXII → XCII
6RezultatXCII

Soluție:CXVI − XXIV = XCII

Echivalența cu cifrele arabe

Cifre romane pe fuzelajul navei maritime britanice Cutty Sark, aflat în cartierul Greenwich (Londra)
Cifre romane într-un manuscript din secolul al XVI-lea (Bungus, 1584-1585)
numere arabenumere romanenumere cardinalenumere ordinale
1Iunus, una, unumprimus, prima, primum
2IIduo, duae, duosecundus, secunda, secundum
3IIItres, triatertius
4IVquattuorquartus
5Vquinquequintus
6VI, ↅsexsextus
7VII, S, Zseptemseptimus
8VIIIoctooctavus
9IXnovemnonus
10Xdecemdecimus
11XIundecimundecimus
11O (rar)undecim(O rarum scriptum)
12XIIduodecimduodecimus
13XIIItredecimtertius decimus
14XIVquattuordecimquartus decimus
15XVquindecimquintus decimus
16XVIsedecimsextus decimus
17XVIIseptemdecimseptimus decimus
18XVIIIduodevigintiduodevicesimus
19XIXundevigintiundevicesimus
20XXvigintivicesimus
21XXIunus et viginti
viginti unus
unus et vicesimus
vicesimus primus
22XXIIduo et viginti
viginti duo
alter et vicesimus
vicesimus alter
30XXXtrigintatricesimus
40XLquadragintaquadragesimus
40F (rar)quadraginta(F rarum scriptum)
50Lquinquagintaquinquagesimus
50K (rar)quinquaginta(K rarum scriptum)
60LXsexagintasexagesimus
70LXXseptuagintaseptuagesimus
70S (rar)septuaginta(S rarum scriptum)
80LXXXoctogintaoctogesimus
80R (rar)octoginta(R rarum scriptum)
90XCnonagintanonagesimus
90N (rar)nonaginta(N rarum scriptum)
100Ccentumcentesimus
150CLcentum quinquaginta
150Y (rar)centum quinquaginta(Y rarum scriptum)
151K (rar)
160CLXcentum sexaginta
160T (rar)centum sexaginta(T rarum scriptum)
200CCducentiducentesimus
200H (rar)ducenti(H rarum scriptum)
250CCLducenti quinquaginta
250E (rar)(E rarum scriptum)
300CCCtrecentitrecentesimus
300B (rar)trecenti(B rarum scriptum)
400CDquadringentiquadringentesimus
400G, P(G vel P rara scripta)
500Dquingentiquingentesimus
500A, Q(A vel Q rara scripta)
600DCsescentisescentesimus
700DCCseptingentiseptingentesimus
800DCCCoctingentioctingentesimus
900CMnongentinongentesimus
1.000Mmillemillesimus
2.000MMduo miliabis millesimus


3.000MMMtria miliater millesimus, ter millies
4.000MMMMquattuor miliaquater millesimus
5.000quinque mille
10.000Xdeciens milledecies milia
100.000Icentiens millecentum milia
1.000.000Mmilliens milledecies centena milia

Întrebuințări moderne

Cifrele romane sunt văzute deobicei ca ieșite din uzul modern, dar se mai folosesc ocazional în diverse circumstanțe pentru a sugera importanța, eternitatea sau claritatea unui oarecare subiect:

Extensia cifrelor romane

Se face prin lărgirea sistemei nepoziționale de calcul a cifrelor romane într-o sistemă pozițională care permite înscrierea oricărei alte valori mai mare de 3.999.Un număr se divizează în mii și se desparte prin spațiu liber. Numărul de mii se înscrie ca o cifră romană obișnuită. Cifra ”0” va avea simbolul literei ”M” (cîte un ”M” pentru fiecare mie: M = 1.000).

Exemplu:

  • 1.000 = I M
  • 1.000.000 = I M M
  • 23 = XXIII
  • 3.000.006 = III M VI = III [ 3 x 1.000² = 3.000.000) + M (0 mii) + VI (6) ]
  • 900 = CM
  • 23.900 = XXIII CM

Note

Bibliografie

  1. Geneviève Guitel, Histoire comparée des numérations écrites, Éditions Flammarion, Paris, 1975, ISBN 2-08-211104-0 și ISBN 978-2-08-211104-1
  2. Georges Ifrah, Histoire universelle des chiffres de..., (2 volume) Robert Laffont, 1994, ISBN 2-221-07837-3;
  3. V.Bobancu, C. Iacob, Dicționar de matematici generale, Editura enciclopedică română, București, 1974;
  4. A.Creangă, Din trecutul matematicii, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1937.

Vezi și