Medalia Fields

premiu internațional de matematică

Medalia Fields este cel mai prestigios premiu internațional pentru excelență în cercetarea matematică, echivalentul Premiului Nobel, care nu se acordă decât matematicienilor. Poartă numele matematicianului canadian John Charles Fields, care l-a inițiat. Turnată din aur 14k., medalia este însoțită de un premiu de 15.000 dolari canadieni (C$), adică ceva mai mult de 10.000 de euro[1].

Medalia Fields
Medalia Fields (avers)
Medalia Fields (revers)

Decernat pentru prima dată în 1936, după al Doilea Război Mondial (mai exact din 1950), premiul este acordat unui număr de maximum patru matematicieni care nu au împlinit vârsta de 40 de ani la 1 ianuarie al anului decernării, din patru în patru ani, la fiecare ediție a Congresului Internațional de Matematică (ICM), ca o recunoaștere a întregii activități stiințifice a celor mai dotați tineri matemeticieni din lume, spre deosebire de premiul Nobel, care se conferă pentru o anumită realizare științifică deschizătoare de drumuri[2].

Despre medalie

John Charles Fields (1863-1932) a propus lansarea acestei medalii la un congres internațional la Toronto. El a lăsat ca moștenire întreaga sa avere în acest scop. Inițial se acordau numai două medalii la fiecare congres. În 1966 s-a luat decizia de a se împărți patru medalii (într-un fel, o medalie pe an) deoarece congresele nu au avut loc între anii 1936-1950 din cauza celui de al Doilea Război Mondial.

Turnată în aur 14k., medalia a fost desenată de sculptorul canadian Robert Tait McKenzie[3].

Pe fața medaliei apare profilul lui Arhimede și citatul atribuit lui: „Înalță-te peste tine însuți și vei cuprinde lumea” (în latină : „Transire suum pectus mundoque potiri”), iar pe revers, pe fundal, mormântul lui Arhimede cu gravura teoremei sale preferate, „sfera și cilindrul” circumscrise la diametru și înălțime identice (raportul dintre suprafața și volumul ambelor este egal cu 2/3) și inscripția latină:„Oferită de matematicienii adunați din toată lumea pentru remarcabilele scrisuri”

O creangă a pomului de lângă mormântul lui Arhimede poartă incrustat numele laureatului[4].

Incidente legate de decernarea premiului

La congresul (ICM) din 1998 președintele comitetului de decernare a medaliilor Fields, Yuri I. Manin l-a prezentat pe laureatul Andrew Wiles care, deoarece depășise cu puțin vârsta de 40 de ani, a fost singurul medaliat care a primit o medalie de argint placat cu aur - ca un omagiu pentru demonstrarea Ultimei teoreme a lui Fermat[5][6][7]

Laureați

AnulCongresul Internațional de Matematică (ICM) de la:Laureați:[8]
1936 Oslo, Norvegia Lars Ahlfors, Finlanda
Jesse Douglas, SUA
1950 Cambridge, Statele Unite Laurent Schwartz, Franța
Atle Selberg, Norvegia
1954 Amsterdam, Olanda Kunihiko Kodaira, Japonia
Jean-Pierre Serre, Franța
1958 Edinburgh, Marea Britanie Klaus Roth, UK
René Thom, Franța
1962 Stockholm, Suedia Lars Hörmander, Suedia
John Milnor, SUA
1966 Moscova, Uniunea Sovietică Michael Atiyah, Marea Britanie
Paul Joseph Cohen, SUA
Alexandre Grothendieck, Franța
Stephen Smale, SUA
1970 Nisa, Franța Alan Baker, M. Britanie
Heisuke Hironaka, Japonia
Sergei Novikov, URSS
John G. Thompson, SUA
1974 Vancouver, Canada Enrico Bombieri, Italia
David Mumford, SUA
1978 Helsinki, Finlanda Pierre Deligne, Belgia
Charles Fefferman, SUA
Grigory Margulis, URSS
Daniel Quillen, USA
1982 Varșovia, Polonia Alain Connes, Franța
William Thurston, SUA
Shing-Tung Yau, SUA[9]
1986 Berkeley, Statele Unite Simon Donaldson, M. Britanie
Gerd Faltings, Germania
Michael Freedman, SUA
1990 Kyoto, Japonia Vladimir Drinfeld, URSS
Vaughan F. R. Jones, Noua Zeelandă
Shigefumi Mori, Japonia
Edward Witten, SUA (fizician)
1994 Zürich, Elveția Jean Bourgain, Belgia
Pierre-Louis Lions, Franța
Jean-Christophe Yoccoz, Franța
Efim Zelmanov, Rusia
1998 Berlin, Germania Richard Borcherds, M. Britanie
Timothy Gowers, M. Britanie
Maxim Kontsevich, Rusia
Curtis T. McMullen, SUA
2002 Beijing, China Laurent Lafforgue, Franța
Vladimir Voevodsky, Rusia
2006 Madrid, Spania Andrei Okounkov, Rusia
Grigori Perelman, Rusia — medalie refuzată
Terence Tao, Australia
Wendelin Werner, Franța
2010 Hyderabad, India Elon Lindenstrauss, Israel[10]
/ Ngô Bảo Châu, Vietnam/Franța[11][12][13]
Stanislav Smirnov, Rusia
Cédric Villani, Franța[14]
2014 Seul, Coreea de Sud / Artur Avila, Brazilia/Franța
/ Manjul Bhargava, Canada / SUA
Martin Hairer, Austria
Maryam Mirzakhani,[15] Iran
2018 Brazilia, Rio de Janeiro[16]

Distribuția medaliilor după state

Statele Unite13
Franța12
Rusia9
Regatul Unit6
Japonia3
Belgia2
Austria1
Finlanda1
Iran1
Israel1
Italia1
Norvegia1
Noua Zeelandă1
Suedia1
Germania1
Australia1
Apatrizi1

Distribuția medaliilor după instituțiile de cercetări și studiu[17]

La momentul medalierii laureații activau în cadrul următoarelor instituții:

Universitatea Princeton13
Universitatea din Paris8
Universitatea Cambridge4
Universitatea Harvard4
Institut des Hautes Etudes Scientifiques4
Universitatea Oxford3
Massachusetts Institute of Technology (MIT)2
Universitatea California - Berkeley2
Universitatea din Moscova2
Universitatea Stanford2
Ecole normale supérieure de Lyon1
Universitatea California - Los Angeles1
Universitea California - San Diego1
Université de Genève1
Universitatea Ebraică din Ierusalim1
Universitatea din Harkov1
Universitatea Kyoto1
Universitatea din Londra1
Université de Nancy1
Universitatea din Pisa1
Universitatea Rutgers1
Universitatea din Stockholm1
Université de Strasbourg1
Universitatea Wisconsin1

Referințe

Bibliografie

  • en Riehm, Elaine: Turbulent Times in Mathematics: The Life of J.C. Fields and the History of the Fields Metal., RI: American Mathematical Society, 2011, ISBN 0-8218-6914-0
  • en Monastyrsky, Michael: Modern Mathematics in the Light of the Fields Medal. Wellesley, MA: A. K. Peters, 1998, ISBN 1-56881-083-0
  • en Tropp, Henry S.: The Origins and History of the Fields Medal. Historia Mathematica 3 (2): 167–181, 1976, doi:10.1016/0315-0860(76)90033-1

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Medalia Fields