Thoriu

elementul chimic cu numărul de ordine 90
Thoriu

ActiniuThoriuProtactiniu
Ce
 
(232)
90
Th
 
        
        
                  
                  
                                
                                
Th
Uqb
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, NumărThoriu, Th, 90
Serie chimicăActinide
Grupă, Perioadă, Bloc3, 7, f
Densitate11710 kg/m³
Culoarecenușiu
Număr CAS7440-29-1
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomicău
Rază atomicăpm
Rază de covalențăpm
Rază van der Waalspm
Configurație electronică[Rn] 6d2 7s2
Electroni pe nivelul de energie2, 8, 18, 32, 18, 10, 2
Număr de oxidare4, 3, 2, 1
Oxid
Structură cristalinăcubică
Proprietăți fizice
Fază ordinarăsolid
Punct de topire1842 °C 2115 K
Punct de fierbere4788 °C 5061 K
Energie de fuziune13,81 kJ/mol
Energie de evaporarekJ/mol
Temperatură critică K
Presiune critică Pa
Volum molar26,230 m³/kmol
Presiune de vapori2633
Viteza sunetuluim/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)1,3
Căldură specificăJ/(kg·K)
Conductivitate electrică147 S/m
Conductivitate termică54 W/(m·K)
Prima energie de ionizare587 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare1110 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare1930 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MDEd PD
MeV
228Thurme1,92 aniα5,520224Radiu
229Thurme7340 aniα5,168225Radiu
230Thurme75380 aniα4,770226Radiu
231Thurme25,5 hβ-0,39231Protactiniu
232Thnatural14050000000 aniα4,083228Radiu
234Thurme24,1 zileβ-0,27234Protactiniu
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Thoriul este un element chimic natural radioactiv cu numărul atomic 90 și simbol chimic Th, ce se găsește în natură (izotopul său cel mai stabil 232Th, care are un timp de înjumătățire de peste 14 miliarde de ani). A fost descoperit de minerologul norvegian Morten Thrane Esmark (1801 - 1882) în 1828, în Norvegia, lângă Brevig și identificat de chimistul suedez Jöns Jacob Berzelius. Numele de thoriu este o referință la Thor, zeul războiului în mitologia scandinavă. Thoriul este considerat a fi combustibilul nuclear al viitorului. [1] Canada, China, Germania, India, Olanda, Regatul Unit și S.U.A au făcut numeroase experimente utilizând thoriul combustibil nuclear substituent.[2] Mai puțin radioactiv decât uraniul, thoriul poate fi exploatat în cariere de suprafață, iar acest lucru are un impact minim asupra mediului și costuri relativ reduse de valorificare. Cantitatea estimată de thoriu din scoarța terestră este de trei până la patru ori mai mare decât cea a uraniului. Principalul minereu din care se extrage thoriul este monazitul.

Thoriu
Configurația electronică a atomului de thoriu

Caracteristici

Proprietăți fizice

Thoriul pur este un metal alb argintiu, care este stabil în aer uscat și își păstrează luciul metalic pentru mai multe luni. Atunci când este adus în mediu umed și bogat în oxigen, începe să se oxideze, devenind treptat cenușiu, apoi negru. Proprietățile fizice se alterează în funcție de gradul de oxidare al metalului. Thoriul pur este moale, foarte ductil, putând fi laminat la rece. Pulberile metalice de thoriu sunt piroforice.

Proprietăți chimice

În urma „arderii” thoriului în reactorul nuclear, nu rezultă plutoniu 239, element radioactiv obținut din uraniu și întrebuințat la fabricarea bombei atomice. În urma dezintegrării nucleare a thoriului rezultă un gaz nobil și radioactiv, radonul (Rn).

Minereuri de thoriu

Pericol și impact asupra sănătății

Pulberea metalică de thoriu este piroforică și se aprinde spontan în aer. În mod natural, timpul de înjumătățire al thoriului este foarte lung, iar radiațiile alfa emise de o cantitate foarte mică din acest metal nu pot penetra pielea umană. Expunerea la thoriu pe o perioadă lungă de timp poate cauza cancer. Această perioadă poate dura până la 30 de ani de la contactul sau ingestia unei cantități foarte mici de thoriu, pentru ca simptome să se manifeste.[3]

Vezi și

Note

Bibliografie

  • S. Stoici, Uraniul și thoriul, Editura Tehnica 1988
  • Axente S. Banciu, Din istoria descoperirii elementelor chimice, Editura Albatros 1981
  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Thoriu